Comentariile membrilor:

= Accentul...
Miclăuș Silvestru
[09.Mar.11 06:59]
meu stângaci... cu scuze:
Pentr-un óbraz gros,
Banii n-au miros;
Cât despre onoare:
N-are căutare!…
George Budoi

ca replică,
Când cu-obrazul gros procură banii
Cei ce își ascund vilele-n munți,
Cred în nouă vieți, precum motanii,
Însă-s doar berbeci... se bat pe punți.

= 17 / 14
Vali Slavu
[10.Dec.18 14:27]
Ciudat că titlul are mai multe cuvinte decât catrenul… Se vede că în Țara lui Invers e posibil orice!
= Vali Slavu, în Țara lui Invers se pot face și observații ca a ta.
George Budoi
[10.Dec.18 14:27]
Este „ciudat” faptul că nu de-a deranjat fapta lui Dinescu, ilustrată de mine, ci titlul catrenului.
După cum știi, mari maeștri ai epigramei, precum
CINCINAT PAVELESCU,
au folosit titluri lungi ale epigramelor atunci când au considerat că este necesar să aducă precizări care nu puteau fi prinse în cele 4 versuri ale catrenelor.
După cum știi, mari maeștri ai tehnicii literare epigramatice au specificat că se poate recurge la un asemenea „truc”.
Și cum știi aceste lucruri, remarca ta este „ciudată”. Dar, în „Țara lui Invers” se pot face și observații ca a ta.
Dacă mari epigramiști au recurs frecvent la titluri lungi, de ce să nu o fac și eu, ca excepție?
Numai titlurile lungi ale epigramelor lui
CINCINAT PAVELESCU s-ar întinde pe multe pagini.
De aceea am selectat doar câteva:
1. Biblică. Marelui poet St. O. Iosif, care, agasat de succesul epigramelor contra lui Späthe la Dumbrăveni, m-a somat să-i fac și lui una. Bineînțeles că această epigramă, făcută în glumă, nu știrbește întru nimic admirația și iubirea ce am purtat-o întotdeauna dulcelui și nenorocitului poet.
2. Cu prilejul elogiilor ce mi s-au adus de presa literară la apariția volumului meu de poezii, Galaction într-un număr din Viața românească, în care directorul mă lăuda a scris într-o notița din: Pe marginea cărților o diatribă împotriva poeziilor mele, în genul criticilor lui Caion (C. A. Ionescu).
3. La dna Cantacuzino, născută Brătianu, am fost invitați în anul 1916 să citim din lucrările noastre, pe când doamne și domnișoare din societate lucrau scamă pentru răniți. George Diamandy, pe atunci președinte al Societății Scriitorilor, a propus ca eu să nu citesc, ci să improvizez. Domnișoara :Pia Brătianu mi-a și dat aceste patru rime: ceai, rai, turtă, burtă. Iată cum am ieșit din încurcătură.
4. La un dejun, la Buftea, prințul Barbu Știrbey, ale cărei produse se desfac la toate băcăniile din țară și care făcuse mari cheltuieli electorale la Craiova, când se alese deputat mi-a cerut să-i fac o epigramă.
5. Lui Caragiale care, voind să atragă pe Goga la ziarul Românul, îi spunea că scriitorii mari sunt mecanisme de lux care trebuiesc unse bine.
6. Lui Adolf de Hertz care-mi ceruse să-i fac o epigramă cu prilejul succeselor dramatice ale Dlui Notar de Octavian Goga. Această epigramă e de altfel o simplă glumă, întrucât e știut că amicul meu de Hertz nu e numai creștin ortodox, dar încă un om de talent necontestat.
7. Lui Mircea Pavelescu, autor al epigramei: Comitem toți o mișelie/ Lovind mereu în Cincinat:/ Întotdeauna e păcat/ S-ataci un leu în agonie.
8. Lui O. Späthe, cu prilejul dezvelirii statuii lui Eminescu de la Dumbrăveni și după succesul odei pe care o improvizasem marelui poet.
9. Măgarul lui Balaam, dedicată aceluia care, recunoscându-se în aceste versuri, se va crede de spirit, întorcând cu facilitate ironia contra mea.
10. Răspuns la rugămintea celor două domnișoare din tren care, în timp ce mâncau, una l-a rugat sa facă o epigramă pentru a le dovedi că într-adevăr e Cincinat Pavelescu.
11. Revistei Rodica redactată de Caion et comp., ce apărea pe hârtie albastră, purtând ca deviză versurile lui Alecsandri: Purtând cofița cu apă rece, iar textul revistei era plin de injurii la adresa tuturor scriitorilor noștri recunoscuți.
12. Un răspuns comandantului Pantazi, care a răspuns, în Universul, la prefața volumului Cântecele unui greier, spunând că nu bogatele furnici, ci tot sărmanii mei amici m-or duce la Academie.
13. Unui foarte tânăr scriitor care mă făcea bătrân, uitând că un om de 83 de ani, cum e Clémenceau, poate să mai conducă Franța, pe când un măgar, la 21 de ani, moare.
14. Unui procuror de la Brăila care, de câte ori mă întâlnea, îmi spunea Domnule Ajutor. Amenințându-l cu o epigramă, mi-a răspuns că pe un eminent magistrat ca dânsul nu-l pot atinge. Cu toate acestea, avea și el un cusur: se... învoia cu nevasta prezidentului.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= Accentul...	Miclăuș Silvestru [09.Mar.11 06:59]
meu stângaci... cu scuze: Pentr-un óbraz gros, Banii n-au miros; Cât despre onoare: N-are căutare!… George Budoi ca replică, Când cu-obrazul gros procură banii Cei ce își ascund vilele-n munți, Cred în nouă vieți, precum motanii, Însă-s doar berbeci... se bat pe punți.

= 17 / 14	Vali Slavu [10.Dec.18 14:27]
Ciudat că titlul are mai multe cuvinte decât catrenul… Se vede că în Țara lui Invers e posibil orice!

= Vali Slavu, în Țara lui Invers se pot face și observații ca a ta.	George Budoi [10.Dec.18 14:27]
Este „ciudat” faptul că nu de-a deranjat fapta lui Dinescu, ilustrată de mine, ci titlul catrenului. După cum știi, mari maeștri ai epigramei, precum CINCINAT PAVELESCU, au folosit titluri lungi ale epigramelor atunci când au considerat că este necesar să aducă precizări care nu puteau fi prinse în cele 4 versuri ale catrenelor. După cum știi, mari maeștri ai tehnicii literare epigramatice au specificat că se poate recurge la un asemenea „truc”. Și cum știi aceste lucruri, remarca ta este „ciudată”. Dar, în „Țara lui Invers” se pot face și observații ca a ta. Dacă mari epigramiști au recurs frecvent la titluri lungi, de ce să nu o fac și eu, ca excepție? Numai titlurile lungi ale epigramelor lui CINCINAT PAVELESCU s-ar întinde pe multe pagini. De aceea am selectat doar câteva: 1. Biblică. Marelui poet St. O. Iosif, care, agasat de succesul epigramelor contra lui Späthe la Dumbrăveni, m-a somat să-i fac și lui una. Bineînțeles că această epigramă, făcută în glumă, nu știrbește întru nimic admirația și iubirea ce am purtat-o întotdeauna dulcelui și nenorocitului poet. 2. Cu prilejul elogiilor ce mi s-au adus de presa literară la apariția volumului meu de poezii, Galaction într-un număr din Viața românească, în care directorul mă lăuda a scris într-o notița din: Pe marginea cărților o diatribă împotriva poeziilor mele, în genul criticilor lui Caion (C. A. Ionescu). 3. La dna Cantacuzino, născută Brătianu, am fost invitați în anul 1916 să citim din lucrările noastre, pe când doamne și domnișoare din societate lucrau scamă pentru răniți. George Diamandy, pe atunci președinte al Societății Scriitorilor, a propus ca eu să nu citesc, ci să improvizez. Domnișoara :Pia Brătianu mi-a și dat aceste patru rime: ceai, rai, turtă, burtă. Iată cum am ieșit din încurcătură. 4. La un dejun, la Buftea, prințul Barbu Știrbey, ale cărei produse se desfac la toate băcăniile din țară și care făcuse mari cheltuieli electorale la Craiova, când se alese deputat mi-a cerut să-i fac o epigramă. 5. Lui Caragiale care, voind să atragă pe Goga la ziarul Românul, îi spunea că scriitorii mari sunt mecanisme de lux care trebuiesc unse bine. 6. Lui Adolf de Hertz care-mi ceruse să-i fac o epigramă cu prilejul succeselor dramatice ale Dlui Notar de Octavian Goga. Această epigramă e de altfel o simplă glumă, întrucât e știut că amicul meu de Hertz nu e numai creștin ortodox, dar încă un om de talent necontestat. 7. Lui Mircea Pavelescu, autor al epigramei: Comitem toți o mișelie/ Lovind mereu în Cincinat:/ Întotdeauna e păcat/ S-ataci un leu în agonie. 8. Lui O. Späthe, cu prilejul dezvelirii statuii lui Eminescu de la Dumbrăveni și după succesul odei pe care o improvizasem marelui poet. 9. Măgarul lui Balaam, dedicată aceluia care, recunoscându-se în aceste versuri, se va crede de spirit, întorcând cu facilitate ironia contra mea. 10. Răspuns la rugămintea celor două domnișoare din tren care, în timp ce mâncau, una l-a rugat sa facă o epigramă pentru a le dovedi că într-adevăr e Cincinat Pavelescu. 11. Revistei Rodica redactată de Caion et comp., ce apărea pe hârtie albastră, purtând ca deviză versurile lui Alecsandri: Purtând cofița cu apă rece, iar textul revistei era plin de injurii la adresa tuturor scriitorilor noștri recunoscuți. 12. Un răspuns comandantului Pantazi, care a răspuns, în Universul, la prefața volumului Cântecele unui greier, spunând că nu bogatele furnici, ci tot sărmanii mei amici m-or duce la Academie. 13. Unui foarte tânăr scriitor care mă făcea bătrân, uitând că un om de 83 de ani, cum e Clémenceau, poate să mai conducă Franța, pe când un măgar, la 21 de ani, moare. 14. Unui procuror de la Brăila care, de câte ori mă întâlnea, îmi spunea Domnule Ajutor. Amenințându-l cu o epigramă, mi-a răspuns că pe un eminent magistrat ca dânsul nu-l pot atinge. Cu toate acestea, avea și el un cusur: se... învoia cu nevasta prezidentului.