| = Pac, pac, pac! | Florentina-Loredana Dănilă [13.Feb.11 16:39] |
| Ina, deși apari-dispari mai ceva decât comeata aia cu nume de haleală, ai ramas la fel de inspirată și amuzantă în scrierile tale. Bravo! M-a încântat povestea asta, cara signora, chit că o fi una inventată. Dar, dacă e adevărată, află că se poate și mai rău: să te afli într-un ditamai magazinul din Paris și o namilă de negru, la 2 metri, să-ți ceară bonul de casă cu care ai cumpărat CD-ul cu Pavarotti. Tu să nu-l găsești, aparatura să piuie, negrul să rânjească, pistolul de la brâul lui să se armeze singur, iar căscații ăia de francezi să n-aibă altă treabă decât să se holbeze la tine. Și de unde sunteți, madamme, aaaa, din România, păi trebuia să ghicim... Până la urmă tot negrul m-a salvat, extrăgându-mi dintre cele două rânduri de dinți bonul salvator. Îl pusesem acolo, că, la fel ca și ție, nu-mi ajungeau cele două mâini din dotare când am început să scotocesc prin cele n+1 buzunare ale genții. Șamd... M-am bucurat să te citesc iar, și cred că ar trebui să-l felicit pe Norică pentru că te-a scos din cușca ta:), arătându-te vederii noastre. | |
| = Florinel:) | Ina Simona Cirlan [13.Feb.11 16:52] |
| :)) Treaba cu piuitul încă n-am pățit-o dar face parte din micile mele spaime! Da, Norică a reușit să mă scoată din inerție, îi sunt recunoscătoare, mă simt mult mai vie cu un text pe săptămână decât cu un text pe an:) Mulțumesc pentru cuvinte, Florinel, întâmpinărilor tale datorez mare parte din ceea ce am scris, Cu drag! | |