| = Dinăuntru... se vede mai bine | Gigi Burlacu Pietreanul [12.Feb.11 10:55] |
| Înțeleaptă părere de rău Eram mai tânăr, cam bezmetic Și nu-mi păsa de mai nimic. Bunicul îmi părea… patetic, Pân-am ajuns și eu… bunic! | |
| = Lipici și farmec | Mihai T. Ioan [12.Feb.11 23:41] |
| Domnule Burlacu, epigrama este cu lipici perfect. Îmi susură în auz. A propos, ești cumva bunic? Eu am un crâmpei de nepoțel care îmi zice moșu și mă trage de mustăți. Mulțumesc frumos pentru comentariu. | |
| = Sunt! Sâc! | Gigi Burlacu Pietreanul [13.Feb.11 03:04] |
| Păi, nu cred că era "cu lipici" dacă nu eram... bunic. De asta am spus că numai când ajungi bunic, îți înțelegi... bunicul! Imaginația nu similarizează postura. Îmi place proza. E scrisă bine și cu... "lipici". Treci încă o dată peste ea, cu mare atenție și mai pigulește-o! Are mici... chichițe (câte o virgulă, câte un tipo, câte o repetiție apropiată. Curăț-o cât mai bine, că merită. Este bună. Cu amiciție, Gigi/bunu | |
| = Fără concluzie | Mihai T. Ioan [15.Feb.11 06:22] |
| Democrația bunicilor Este singurul teritoriu în care democrația are valoae nulă. Nepoții sunt despoți dulci pe care poporul de bunici și bunice îi aclamă. Și n-o să existe niciodată revoluții, revolte ori junte militare. Parcă ne place să trăim oropsiți și dacă cineva ne-ar îndepărta jugul ne-ar face cel mai subit rău. De aceea strig din toți rărunchii: Trăiască dictatura nepoților! | |