| = poate finalul | Dumitru Mălin [05.Feb.11 08:27] |
| "pe chipurile nesfârșite ale destinului", nu? apoi "anunț că-și vinde moartea". In rest super tot poemul, dar mie îi place mai ales pe aici:"îmi amintesc de un om care a dat în ziar la mica publicitate anunț că-și vinde moartea." "câți poeți vor încerca să ademenească metafora în grădinile vii ale iubitelor îmi amintesc de un țăran din vechiul meu sat care se lăuda că vântul este un animal din ograda lui. îl hrănea cu buruieni vechi și oglinzi sparte. de ceva timp ciudatul lui animal a început să mănânce casele din sat. în urmă însă, după ploi, au crescut numeroase plante rezidențiale" poate finalul ar putea fi mai "înălțat" un pic, pentru a fi ai pe placul cuprinsului! așa simt, nu sunt sigur | |
| = frumoase ploi, paul | Anca Roshu [05.Feb.11 10:43] |
| mi-a placut foarte tare poezia ta, foarte tare! si nu doar din cauza de ploi... retin, in special, moartea proprie vanduta la mica publicitate si taranul cu vantul lui... animal ucis printre blocuri... si cotloanele trecutului... si vizirii melancolici... hmm, ce imagini frumoase (drept e ca asta cu vizirii tai mi-a adus aminte de califul barza, vizirul si mutaborul lui...) ai doua typo: aci 'nesfârșite ale destinul'(ului, nu?) si aci 'să-mi între pe fereastră'. foarte placuta lectura! :) mi s-a parut chiar mult mai bun decat 39 ala care fu recomandat, daca nu ma inseala memoria... | |
| = raspunsuri la com | Paul Gorban [05.Feb.11 10:55] |
| dumitru si anca va multumesc de lectura si aprecieri. va mai astept. atunci cand ploua totul in jurul de stransforma intr-un adevarat spectacol, chiar daca uneori chipurile ploii iau dimensiuni tragice. in poem dimensiunile ploii mele m-au dus cu gandul la ploile din satul vechi al copilariei mele. este aici o dialectica a devenirii. cea legata de comunitatea rustica, de biseric atraditionala si cea raportata la noul tip de civilizatie. nu mai pun in atentie faptul ca de la geamul meu vad departe un sat ichis intr-o padure binecuvantata de prezenta unei manastiri. daca ma intorc insa spre terasa orasului vad blocuri. inca o data multumesc de vizite si lectura | |