| + inima orei exacte | Vasile Munteanu [17.Jan.11 07:54] |
| cred că merită să elimini unele redundanțe [două exemple, începutul: "de la o vreme" e suficient (de la o vreme încolo?) și finalul: "când nu te mai trezești pt altar", la fel]; ai o execelentă "poezie de stare", o liniște care se amplifică atât din interior, cât și din exterior; ceea ce obișnuim a numi comunicare devine din perspectiva acestei liniști numai un sunet de fond; sinuciderea pare vumva odihnă; nu lașitate (curat-șablon!), nu blazare, nu abandon, nu lipsă de vitalitate; ci pur și simplu conștientizarea evidenței că nu există valori supreme pntru a trăi; pentru că tu pleci. tu iei ceasurile cu tine. și, în tot acest timp: tu ești aici. | |
| = intre material si spiritual | Nuta Craciun [17.Jan.11 10:06] |
| o poezie cursiva care construieste punti pentru marea intalnire cu linistea; sentimentul acut al oboselii descatuseaza nu preseaza, acceptarea destinului semnifica aici de fapt forta de a privi in ochi realitatea, asa cum spunea si Vasile munteanu. in sensul asta, ultimele versuri din strofa a treia cred ca nu surprind firesc ideea, pentru ca in realitate lupta inecatului nu induce o imagine tocmai "placuta", prin faptul ca e mai multa disperare in gesturile acestuia decat simplu abandon :) numai bine ! | |
| = . | Marga Stoicovici [17.Jan.11 23:26] |
| am modificat "încoace-încolo" :)aveți dreptate. în legătură cu ultimul vers nu sunt convinsă cred că o să rămână așa în cazul în care nu găsesc ceva mai bun. orice sugestie este binevenită. mă bucur dacă am reușit să transmit un feeling care a și ajuns la cineva. nu am mers totuși până la sinucidere:) mulțumesc pentru steluță. D-na Crăciun vă mulțumesc pentru citire și pentru sugestii. inițial a fost "ciudată" dar apoi am schimbat cu "plăcută". nu știu care dintre ele e mai rea:).am încercat să surprind exact momentul abandonului, resemnarea și liniștea care-i urmează. mă mai gândesc. O noapte liniștită vă doresc Marga | |