| + "...nicio iarnă n-a fost mai ascunsă în pâini..." | Aurel Sibiceanu [01.Jan.11 01:27] |
| Asta e, Cristina, ești pușcăriaș pe viață ! Adică scrii și de Revelion! Mai știu eu pe cineva, care, tot așa, scria... Dar nu l-a iertat nici o iarnă ! Un poem excelent, bine desfășurată povestea. Mai jos dau doar câteva exemple de versuri care depun mărturie despre poezia de calitate. La mulți ani, cu sănătate și bucurie, și o carte, evident! "noroc că din clinchetul furculițelor se ridică speriate vrăbiile e singurul semn la care mă mai ridic în picioare nicio iarnă n-a fost mai ascunsă în pâini și mai ruptă copiii" | |
| = Pastreaza | Csiborg Mirco [01.Jan.11 02:00] |
| … ultimele trei strofe. Acolo-i puterea. Dar fara “cum ar acoperi niste gropi ” , “prin sticla aceea ”, “intermitent ”, “târâș”. Din primele n-as tine mare lucru, cam asa: Nicio iarnă foamea nu mai pustiește pe dinăuntru acum sunt felinare și câini care urlă întrerupt, iar tata tata se-așeaza primul la masă, cu bluza băgată pe-o singură mânecă, de fapt n-a venit niciodată mai mult ninge intermitent de parcă ar ieși un suflet femeile si-au strans copiii sub paltoane bătrânii rămân la urmă se apleacă mai greu de-o sută de ori își leagă inima peste piept și totuși nicio iarnă n-a fost mai ascunsă în pâini și mai ruptă, copiii se uită la firele electrice cum se zbat pe pământ și mestecă fără să știe un minut mai devreme a nins în oraș Dumnezeu se rostogolește la picioare ochii se văd neverosimil de mari de-atâtea ori am adormit sprijiniă de ușă ninge, omul de zăpadă vine să mă țină de mână Asta-mi pare chiar puternic. Pentru restul si pentru un pic de buna dispozitie, contrabalans, de la mine, Bill Waterson, Calvin & Hobbes, truly great: http://www.ebaumsworld.com/pictures/view/80453158/ Foloseste lupa pentru “enlarge” si triunghiurile galbene pentru navigatie intre pagini. Archibald Haddock | |
| = găsesc, în cuvinte, | Ottilia Ardeleanu [01.Jan.11 14:11] |
| un ireal atâta de real și de trist! sunt câteva expresii "grele" aici, emoționează tot ceea ce spui. pe mine m-a atins. voi sublinia: "din clinchetul furculițelor se ridică speriate vrăbiile e singurul semn la care mă mai ridic în picioare". La mulți ani! Ottilia Ardeleanu | |
| = raspunsuri, cu intarziere | Cristina Sirion [03.Jan.11 23:59] |
| A.S. Multumesc pentru prietenie, cam asa am inceput sa vad fiecare trecere prin poeziile mele. Poate pentru ca eu atat de putin timp incat starea de neglijare si abandonul au devenit ca aerul din camera. Ce bine ca poezia asta inseamna ceva, eu nu mai stiu, cel putin nu de una singura. :o) C.M. Excelent prelucrata poezia, chiar mi-a placut. Apreciez efortul. :o) Ma gandeam ca, cu putin efort, intr-o zi o sa scriu ceva imposibil de rearanjat. De obicei distilarea excesiva incripteaza, de asta ma tem. Oricum, e motivant. O.A. La Multi Ani, un an minunat iti doresc. Desi suna ca un cadou prin a carui cutie nu se vede nimic, sper sa gasesti ceva in el care sa te bucure. Pe mine m-a bucurat ca poezia mea a intalnit un om, ca sa-i dea sens. Multumesc. | |