| + gîsca Aka | emilian valeriu pal [29.Nov.10 09:41] |
| În primul rînd ai mai multe typo(mai ales acel "la stins" din final), cîteva virgule în plus si ă-uri sau â-uri lipsă. Ce aș mai reproșa ar fi faptul că, la o astfel de confesiune, riști la un moment dat să pierzi din coerență dacă nu inhibi dorința de a spune tot dintr-o suflare. Trecînd peste aceste mici observații, personal, sînt un fan al frizerilor de țară, cu foarfeci de fier, mașini de tuns știrbe și pietre amare. În sat la noi aveam un frizer pe nume Ovidiu care se aseamnă perfect cu Ionel. Poate că, cine știe, toți frizerii de țară s-au născut din aceeași mamă :) Apoi, apreciez naturalețea(din nou) a discursului, și inserțiile lirice care se așază firesc în context, fără să pară ceva căutat. Nu mă pot abține să nu zîmbesc: am și acum în bibliotecă cărămida de carte cu Nils, îmi aduc aminte că aveam și noi o mătușă, de origine germană, căreia îi spuneam tante, care ne trimitea pachete cu haine și conserve de sardine în tomate. Pe mine textul m-a atins, mi-a adus aminte de mirosul înțepător de colonie din frizeria de țară împrovizată în casa de locuit, de vremea febrilă a pachetelor. Un text-evadare, cel puțin pentru mine. | |
| = despre frizeri numai de bine re Emil P. | Anni- Lorei Mainka [29.Nov.10 13:23] |
| greu printre tastele diverselor limbi, am pus diacritice si de la mine, stiu, nu sunt de-ajuns, oricum, textul va mai fi corectat etc este dintr-o suflare este un risc este o plasa-hamac in care ne putem legana o vreme plutind spre DAMALS , atunci , departele fiecaruia, cum facea Nils cu Aka iti multumesc pentru semn, draga Emil | |
| = semn de apreciere cu * | Doru Emanuel Iconar [01.Dec.10 12:02] |
| Unul din cele mai interesante episoade. Scris dintr-o suflare așa l-am și citit. Nici n-am observat lipsuri, greșeli, diacritice sau alte cele. Am și eu o mătusă Paula, cât un firicel, blondă cu ochii lacuri; face niște prăjituri, te lingi pe degete! Am zis că mă inscriu la carte? Neapărat. Vreau și autograf. Batem palma? Și lansarea să fie în vacanța, vă rog, să pot veni și eu. Doru Emanuel | |
| = re Doru E.Iconar | Anni- Lorei Mainka [02.Dec.10 19:02] |
| sper sa le pot aranja asa ca sa poti veni, dar mai e cale lunga , pina la o eventuala aparitie, poate atunci esti student si poti pleca liber unde vrei! ma bucura, ca si pe tine, care esti atit de tinar te-a atras acest melange intre viata, departare, uitare si regasire | |
| = prelungul gust | rechesan gheorghe [03.Dec.10 10:23] |
| Am lecturat cu plăcere și-acest fragment, gustul orezului fiert în lapte cu scorțișoară presărat deasupra sau cu stafide-n interior mi-a revenit, madlenic pe limbă și mi-am zis:uite dom'le că străbatem nostalgii comune. Aprecierile mele și-o măruntă semnalare:pietrei folosite la oprirea sîngerării după barbierit, bunicu-meu care se rădea ca orice șvab neaoș cu un brici Solingen, îi zicea "piatră acră" de fapt alaun(sulfat dublu de aluminiu și potasiu)pentru că avea gust sălciu, astringent. | |
| = re Razvan Rechesan | Anni- Lorei Mainka [03.Dec.10 14:41] |
| da, acum de citeva zile stiu, dar Ionel si cei din jur i-au spus "amara" probabil ca sunt destui care incurca acru cu amar.....si uite asa piatra acra a ajuns amara, voi spune undeva , cind voi corecta textul.... ma bucura trecerile tale, chiar asa rare ....... | |
| = off | rechesan gheorghe [03.Dec.10 15:34] |
| atît de rar că-mi datorezi un miel..după obiceiul regățenesc la botez!;)) | |
| = ma scuzi, de unde si graba strica ........off | Anni- Lorei Mainka [03.Dec.10 15:41] |
| poate ai doua nume???? scuze, dar eram chiar convinsa ca te cheama asa si de fapt nu cunosc nici un razvan bine ca ai inteles despre cine e vorba!!! | |
| = probabil | Daniel Gherasim [13.Dec.10 20:46] |
| că ți-a venit în minte răzvan rachieriu, membru destul de activi de pe-aici... oricum, un typo în penultimul rând: "Cineva la stins și a plecat cu el. " Daniel | |
| = daniel gherasim | Anni- Lorei Mainka [13.Dec.10 22:34] |
| nu , nu mi-a venit in minte nimeni, a fost un fel de black out....cine stie merci de atentionare si sper ca nu e tot ce doreai a scrie, dar timpul , vai timpul.... | |
| + semn de talent | Petre Anghel [26.Jan.11 20:48] |
| Fragmentul este dintre cele mai bune redactate sub genericul rodiilor de Rahova. Personal nu sunt nemulțumit de loc de fuga și alunecarea planurilor. Dimpotrivă, cu sau fără voia autoarei, scriitura este modernă, ”urmărește” fluxul memoriei. Portretele sunt memorabile, lumea trăiește în sosul ei propriu, sub un cer al tuturor. Schimbarea unghiului de filmare, prin punerea la ochiul aparatului de filmat când un copil când un bătrân este semn de talent. Greșelile de tastare se pot înlătura cu ușurință, nu este cazul să ne ocupăm de ele acu, fiind treaba unui redactor de editură specializat (de fapt a corectorului, meserie care nu prea mai este). O viață și o moarte, așa cum au fost și vor mai fi. Faptul că autoarea nu cade în sentimentalism este un alt merit. Și nu ultimul de care se poate ține seamă când se face sumarul aprecierilor. | |
| = multumesc dlui Liviu Nanu | Anni- Lorei Mainka [08.Aug.12 16:31] |
| Stiu ca abia acum m-am trezit si imi dau seama ce important a fost sa-l cunosc pe Liviu Nanu...nu a fost usor, era o iarna grea, aveam cizme de piele, parca am si cazut pe ghetusurile ascunse...el venise la Bucuresti sa-si cumpere o arbaleta...un instrument de lupta, simbolica lupta evident, ca doar nu se mai duce nimeni la vinatoare cu arbaleta, dar mai stii! Timpuri grele, remuneratie mica...si cu o arbaleta britanica, ca asta dorea sa-si cumpere, poate e chiar indicat sa vinezi , sa tinesti unde si cum trebuie. Da, va multumesc dl. Nanu ca m-ati indrumat ...in stilul dvs. hazliu, aparent cu un aer dezinvolt, dar cu profunzimi si importante...asa cum e si cu arbaleta, arata bine si n-ai zice ca-i periculos...sa speram ca nu va voi insela asteptarile...acest text pe vremea aceea mi-a deschis ochii: proza nu-i poezie si aveati dreptate, proza are o legatura cu hemoroizii omului. | |
| = multumesc dl Petre Anghel | Anni- Lorei Mainka [20.Jan.14 23:08] |
| Acest fragment din jurnalul acela care umple nopti si ani de zile mi-a schimbat mult de tot viata nu doar ca prin aceasta familie piata mea RAhova a fost o placere in copilarie, ei aveau dulciuri din Germania, aveau TV color, singurul in cartier, dar amintirile se lasa rasfoite usor si calm, pentru ca ei au trait uimitor de egal, toate zilele erau la fel si nu au dorit sa schimbe nimic. Dl.Anghel - multumesc tirziu pentru semnul pe care mi l-ati lasat...dar de atunci pina acum nu am avut prea mult timp de seri pe agonia. Acum incerc sa inchei cele incepute si ma bucur ca m-ati indemnat sa le scriu. | |