Comentariile membrilor:

=  Vali,	Ottilia Ardeleanu [26.Nov.10 17:52]
ai făcut un gest minunat să amintești despre un om valoros (versurile și epigramele prezentate o dovedesc) care, iată, s-a stins, aproape râzând (poate că este o lecție despre cum trebuie să se moară!). Dumnezeu să-l ierte!
=  Ce veste tristă	milos petru [26.Nov.10 21:41]
Ce veste tristă ne aduci Vali! Nu-mi vine să cred, parcă Dumnezeu are un plan, adună toate valorile acolo sus în ceruri și ne lasă pe noi păcătoșii să chinuim aici, pe pământ. Nu știu ce să scriu în astfel de situații dar simt că aproape zilnic se ridică în ceruri câte un OM pe care l-am simțit aproape și pe care l-am respectat. La începutul lunii ne-a părăsit Tănase Filip, a cărui lipsă o simt, am vorbit aproape zilnic cu el până în ultima lui clipă, a plecat Adrian Păunescu a cărui existență mi-a dat o speranță înainte de 89, speranță care s-a împlinit doar în parte, iar acum, ce păcat, pleacă Mircea Andraș, omul care m-a făcut să cred în mine publicându-mi peste 100 de catrene în "Ziarul Văii Jiului" în toamna asta, pentru care am scris: Maestre, eu ți-o spun direct: Flatat de vorbele matale, De astăzi o să-ți port respect, Că prea m-ai înălțat în Vale. Da o să-i port respect, cât trăiesc, acestui OM care pentru mine rămâne veșnic viu. Totuși nu pot să nu-l rog pe Dumnezeu: Odihnește-l Doamne în pace! mitru
=  despartiri	Elia David [26.Nov.10 18:08]
Miscator gestul tau, Vali. Si necesar. Mai ales in aceasta forma care puncteaza momentele luminoase ale unei vieti creatoare. Dumnezeu sa-l odihneasca!
=  Tristă veste...	ioan toderascu [26.Nov.10 21:19]
Simt un mare gol în suflet. Aș vrea să nu fie adevărat, dar știu atât de bine că este... L-am cunoscut pe Mircea Andraș în anul 1988(!). Câștigase un premiu la Festivalul "Constantin Tănase", de la Vaslui, și am participat la trei șezători literare (Murgeni, Bârlad și Tutova), făcând parte din aceeași echipă cu Mircea, alături de Vasile Băran, Rodica Mandache, Varujan Vosganian, Dionisie Vitcu și alții. Era un om simplu, blând și hâtru. Poate tocmai de aceea m-am apropiat de el, stând în preajma lui pe mai toată durata periplului nostru umoristic. Eu făceam primii pași în lumea mare a epigramei. Am rămas cu amintiri foarte frumoase, una dintre ele fiind Mircea. Din păcate, nu am ținut legătura cu el, iar acum am restabilit-o prea târziu... Vali, mi-au dat lacrimile citind articolul tău. Ai scris atât de frumos și sunt convins că merită din plin asta. Îți mulțumesc din inimă! Dumnezeu să-l odihnească în pace!
=  Să luăm aminte...!	Miclăuș Silvestru [26.Nov.10 23:21]
"viața-aceasta parcă stă să moară, Aduceți-mi mai proaspete lumini!"... să pot renaște, să-i fiu Domnului comoară. Sincer, condoleanțe familiei. Dumnezeu să-l răsplătească!
=  A plecat un tren din gară	Dan Norea [26.Nov.10 23:29]
Vali, tare m-am bucurat pentru tine când mi-ai povestit că ai găsit în Vale un epigramist talentat, cu care te întâlnești și te îndemni la scris. Se pare că lucrurile bune nu durează. Îmi pare rău pentru tine. Îmi pare rău și pentru Mircea Andraș, deși nu l-am cunoscut. Dumnezeu să-l odihnească! Iar ție, aprecieri pentru un text deosebit!
=  "Opriți lumea, vreau să cobor!"	Vali Slavu [27.Nov.10 01:14]
Ottilia, dacă la prima vizită la spital l-am lăsat râzând, alaltăieri, când l-am vizitat, îi curgeau lacrimi din ochii larg deschiși. Asistenta spunea că nu mai e conștient, dar eu i-am vorbit, totuși. Am fost ultima persoană (exceptând personalul medical) care l-a văzut în viață… Petru Miloș, să știi că Mircea s-a bucurat foarte mult când a primit cartea. La fel s-a bucurat și când i-am arătat epigrama care i-a fost dedicată. Da, Mircea a fost un OM adevărat. Nu l-am auzit niciodată vorbind pe cineva de rău, știa să vadă în fiecare om ce are mai bun. Elia, chiar asta a fost ideea: să punctez anumite realizări ale activității sale literare. Sunt sigură că mai sunt multe aspecte care ar putea fi prezentate. Nelu, ce paradoxuri are viața!... Eu, aici, la doi pași de Mircea, l-am cunoscut abia anul acesta. Tu l-ai cunoscut în urmă cu 22 de ani. Cam pe atunci a fost perioada lui de apogeu. Îmi povestea anumite întâmplări de pe la festivaluri. Zicea că primise odată un premiu important și s-a dus imediat vestea în Petroșani, ajungând și la urechile celor de la partid. Au dat imediat ordin să-i facă salopete minerești, pe măsura lui și l-au obligat să meargă la festivalul respectiv îmbrăcat minerește, ca să se vadă că reprezintă Valea. Se distra când povestea că a jucat rolul de miner, el care lucrase toată viața la poștă. Era un om foarte citit, talentat, avea multe de spus, dar poate Valea asta a fost prea mică pentru el. Ar fi vrut să scrie de toate, să „guste” din fiecare câte puțin... Miclăuș, el va renaște prin ceea ce a scris. Cât despre condoleanțele adresate familiei… familia lui au fost prietenii, ziariștii, scriitorii, cei care îl apreciau pentru ceea ce era. Cred că nu greșesc dacă spun că familia lui era… Valea Jiului pe care a iubit-o și care, fără Mircea, va fi mai săracă. Dane, chiar tu spuneai, odată, într-o conversație pe mail, că e ciudat cum ne atașăm de persoane străine, care ajung să ne fie mai apropiate decât unele rude sau decât oameni pe care îi știm de-o viață. Eu nu-l știam pe Mircea decât de astă-vară, dar golul pe care îl lasă acum, cu greu va putea fi umplut. Pentru că Mircea era unul dintre oamenii cu care eram pe aceeași „lungime de undă”. În prezența lui puteam fi naturală, nu trebuia să-mi cenzurez gesturile, cuvintele. Aveam atâtea subiecte comune de discutat… Doar că, din păcate, eu eram, mai tot timpul, pe fugă. Când vedea că mă grăbesc acasă, să termin mâncarea sau să fac alte treburi gospodărești, venea cu replica: „Vezi, ți-am mai spus, de-asta n-am vrut eu să fiu feminină!”. Ultima dată când m-am întâlnit cu Mircea, la cafenea, i-am povestit că, întâmplător, am ajuns în posesia unui manuscris al lui Ioan Liciu, un ziarist plecat mai demult dintre noi. S-a arătat foarte încântat de ideea de a realiza împreună un articol, „Restituiri”, în memoria fostului său coleg. Cine s-ar fi gândit că, peste doar câteva zile, și ceea ce a scris el se va putea încadra tot la „Restituiri”?... Dumnezeu să-l odihnească!
=  Păcat	Gârda Petru Ioan [27.Nov.10 08:28]
Prea tânăr a murit un om talentat, inteligent, sensibil. Îmi pare rău, Vali. Odihnească-se în pace!
=  viata ca o epigrama	Maran Corina [27.Nov.10 19:48]
Viata ca o epigrama Ati spus ca soarta nu e ironica?! Ca intr-o piesa de teatru prost improvizata, soarta face ca ziua de nastere a indragitului epigramist Stelian Ologu sa coincida cu cea a mortii marelui scriitor Mircea Andras. Poetului Stelian Ologu, cu un nume nepredestinat "Fără ca să epatezi, Tu ascultă de la mine! După nume șchiopătezi, După versuri mergi prea bine!" publicata in Ziarul Vaii Jiului Epigrame cu adresă Data publicarii: 02/27/2009 Autor: Mircea Andraș
=  Re - Păcat	Vali Slavu [27.Nov.10 19:29]
Da, Nelu, era la o vârstă la care încă mai putea realiza multe. Astăzi, am fost la capela din Petrila. Altădată mă grăbeam, nu aveam timp să stau mult cu el la povești. Acum mi-am făcut timp, dar a fost mult prea târziu. Și câte am mai fi avut să ne spunem… Odihnească-se în pace!
=  Re - viața ca o epigramă	Vali Slavu [27.Nov.10 19:59]
Mircea spunea: "Îmi plac la nebunie mestecenii, macii și dansurile frunzelor ce cad în fiecare toamnă ce mă desparte de mine." Tot o coincidență e faptul că s-a născut și a murit în anotimpul pe care îl îndrăgea atât de mult.
=  Îmi aduc aminte...	ioan toderascu [28.Nov.10 13:46]
Așa cum spuneam în primul meu comentariu, l-am cunoscut pe Mircea Andraș la Festivalul "Constantin Tănase", de la Vaslui, acum 22 de ani. I-am reținut de atunci o epigramă, în memorie, pe care o redau aici, cu multă plăcere: În familie Ãla micu' îl filează Și-l pârî, ca să se știe: - Mamă, tata iar fumează, Fără ca să-mi dea și mie! Sper să aflăm și alte epigrame sau texte scrise de Mircea. Sunt sigur că Vali Slavu va face demersuri în acest sens. O duminică plăcută! Todo
=  Când pleci, ia-ți amintirile cu tine!...	Vali Slavu [28.Nov.10 19:52]
Când pleci ia-ți amintirile cu tine nerăspunsurile devorează-le până îți sfâșie îndoiala bucăți din tine nerostitele cuvinte fă-ți-le părtașe lipsa ta de înălțare – zborul frânt pasărea ce-nghite stalactite - sângele fierbând în ierburi și patima recompensă în delir de arome liniștea ascunsă într-un clopot și talazuri de umbre retrăgându-se spre izvor și tu ca o pagină lipsă dintr-o carte când pleci ia-ți amintirile cu tine. („Ora 20:08” – din volumul „Noapte cu mesteceni albi”) Mircea a plecat astăzi, luându-și cu el amintirile dar și proiectele nefinalizate. A fost însoțit de mulți prieteni îndurerați. Cât a durat înmormântarea, chiar și norii au lăcrimat… Nelu, îți mulțumesc pentru epigrama postată. Deja am făcut unele demersuri, nu numai eu ci și alți prieteni care sunt interesați să nu se piardă nimic din ceea ce a scris Mircea. De acum totul depinde de bunăvoința unei verișoare, care are acces la manuscrisele sale. Să sperăm că vom reuși să cinstim cum se cuvine memoria lui Mircea Andraș.
=  Ștafeta...	Miclăuș Silvestru [10.Dec.18 14:27]
din Vale ai preluat-o; sunt sigur că o vei duce mai departe, aducând cinste "locurilor minerilor" și prietenului condus astăzi pe ultimul drum pământesc. Dumnezeu să-l odinească în pace! Ție, mult curaj și succes! cu mult respect
=  Re - Ștafeta...	Vali Slavu [29.Nov.10 06:53]
Miclăuș Silvestru, mulțumesc pentru revenire și pentru cuvintele frumoase! Cu același respect.
=  A fost	Nicolae Diaconescu [29.Nov.10 09:11]
A fost... dar încă este în amintirea celor care l-au cunoscut. Un gând pios pentru Mircea Andraș. Apreciere pentru ceea ce faci Vali Slavu.
=  Ramas bun, nea Mircea!	stelian ologu [29.Nov.10 10:53]
Lui Mircea Andras, la plecare Ne-a incantat cu poezie, Ne-a fericit cu proza, teatru... Azi a plecat, pentru a-si scrie, Printre ingeri, versul patru. Il zaream uneori pe strazile Petrosaniului, mai mereu singur, usor adus de spate... Faceam cativa pasi impreuna si mai mereu tinea sa imi spuna o epigrama, un catren, majoritatea dedicate prietenilor sai... Ieri, impreuna cu toti ai sai prieteni, am facut din nou cativa pasi impreuna... Si cred ca ar fi vrut sa ne mai spuna o epigrama Autoepitaf Prieteni dragi, eu va iubesc! Deaceea, trist, acum va scriu Ca mult as vrea sa va-ntalnesc... De s-ar putea, cat mai tarziu. Ramas bun, nea Mircea! Si ma iarta ca nu am stiut sa iti fiu mai aproape!
=  Mircea Andraș a plecat să vadă stelele de sus	Vali Slavu [29.Nov.10 13:02]
Domnul Diaconescu, aveți dreptate, el este viu în amintirea celor care l-am cunoscut și apreciat. «Să fii o stea în lumea nimănui» «Mircea Andraș a plecat să vadă stelele de sus» «Mircea și împărăția cailor albaștri» «Mircea Andraș, ultimul boier al boemei Văii Jiului» ...sunt titluri ale articolelor apărute în numărul de astăzi al ziarului care, fără pagina lui Mircea, parcă e mai sărac. Au evocat amintirea dragului nostru prieten domnii Dumitru Velea, Marian Boboc, Ilie Pintea. Stelian, înțeleg că ai fost și tu la înmormântare. Mi-ar fi plăcut să te cunosc, să vorbim despre Mircea. Am rămas la cimitir până și-au terminat groparii treaba, apoi am mers împreună cu domnii Romulus Vențel, Robert Hummel și alți prieteni, la cafenea. Apropo, domnul Vențel pregătește o pagină închinată lui Mircea și adună gânduri de la prieteni. Eu îi duc mâine ceva. Cred că ar fi potrivite și cele două catrene: „Lui Mircea Andraș, la plecare” (varianta postată pe site-ul ziarului e mai reușită) și „Autoepitaf” (Mi-a plăcut. Felicitări!) Dacă nu ai posibilitatea să iei legătura cu dumnealui, până mâine, scrie-mi pe mail și îi duc eu, din partea ta, ceva.
+ vali slavu-doliu	Nache Mamier Angela [29.Nov.10 13:40]
sincere condoleante pentru sfârsitul atât de tulburator descris de catre un coleg de litere si de suflet unda respectuaoasa din acest articol transmite o emotie vibranta adaug o stea pentru a-i tine de urât pe lungul drum al linistii
=  revin	milos petru [29.Nov.10 15:06]
În urma lui e-atâta jale, Că prietenii nicicând nu pier, Pe mulți i-a înălțat în Vale Iar Domnul l-a-nălțat în cer. Doar gânduri bune pentru Angela care trimite steluța din depărtări, când sunt atâția steluțari pe aici care le risipesc pe lucruri mărunte. Vali te admir pentru tot ce faci în aceste zile triste, aș zice că poți să scoți și de pe pagina asta ce consideri că merită să apară pe pagina omagială a ZVJ mitru
=  căzutele arame ce-au poleit stejarii	Vali Slavu [29.Nov.10 17:17]
pe rafturi așezate de-a valma mucegăiesc stelele noastre iubito vântul sapă la temelia lumii dospesc crengile și-s tot mai îmbălsămat de rouă („Ora 22:11” – din volumul „Noapte cu mesteceni albi”) [...] stelele mă privesc drept în față le sfidează efemeritatea fiecărui gust le doare-n lumină neluminarea gândurilor și își fac totuși cuib la margine de seară serile sunt iubitele mele și nu le înșel niciodată înaite de primul vis. („Ora 21:32” – din volumul „Noapte cu mesteceni albi”) Mulțumesc doamna Nache Mamier Angela pentru steaua acordată celui care a fost fascinat de strălucirea stelelor. Petru Miloș, cu siguranță așa voi face. Foarte inspirat madrigalul (aș schimba versul al doilea). Ai dreptate când spui „Pe mulți i-a înălțat în Vale”. De fiecare dată când ne întâlneam, îmi arăta câte un material în lucru. Erau, de cele mai multe ori, texte ale unor tineri; era dornic să ajute, să le dea încredere. Descoperise o fată foarte talentată, parcă Ioana, de 6 ani, despre care a scris nu numai în ziarul local, dar a chemat un redactor și de la un cunoscut ziar național să scrie despre ea. Vorbea foarte frumos despre un alt talent – Alexandra Dobrescu (parcă), o fată de 14 ani, ale cărei picturi au ajuns să fie vândute în Japonia. Avea de gând să-i facă o surpriză luna viitoare, când împlinea 14 ani. O aprecia mult pe Alexandra Oprițescu, care la cei 16 ani nu numai că scrie poezii, dar și desenează foarte frumos, anul acesta reușind să obțină un premiu pentru caricatură, la Festivalul „Umor la… Gura Humorului”. Am cunoscut-o și eu la înmormântare, coincidența face să fim născute în aceeași zi. Acestea sunt doar câteva dintre talentele promovate de Mircea. A fost un suflet mare…
=  da	milos petru [29.Nov.10 21:34]
Vali faci muncă de minier, ai descoperit un filon de aur și cu cât sapi devine tot mai strălucitor. Cred că toți te admirăm pentru ce faci. Cât privește versul doi din catrenul meu chiar te rog să-l șlefuiești dacă iese ceva mai bun. mitru
=  Mircea Andras îți mulțumim	Anni- Lorei Mainka [31.Dec.10 01:41]
Abia acum - târziu în noapte a ajuns la mine vestea.... dar e printre noi prin versuri si bucuria pe care ați reușit să o primiți si apoi să ne faceți părtași.... Modestia este o artă , o valoare pe care Mircea Andras a știut să o dea lumii din Vale. NOrocoasă lumea aceea. Sigur piesele lui vor răzbate....căile timpului au legile lor. Câtă măiestrie în versurile sale....
=  Re - Mircea Andraș îți mulțumim	Vali Slavu [31.Dec.10 09:00]
Așa este... căile timpului au legile lor. Să sperăm că timpul îl va așeza pe Mircea acolo unde îi este locul. Mulțumesc pentru sensibilitatea mesajului!
=  Locul unde își petrece “noaptea cu mesteceni albi”	Vali Slavu [26.Nov.12 17:53]
Mircea Andraș, după doi ani, devenise aproape imposibil de găsit, în cimitirul din Petrila. Cele două inițiale de pe crucea de lemn abia se mai vedeau. Din când în când, mai treceau să aprindă o lumânare și să smulgă buruienile de pe mormânt familia la care a locuit în ultimii ani și o verișoară. Trebuia făcut ceva și s-a făcut, chiar dacă destul de târziu. Sâmbătă, la căpătâiul lui Mircea Andraș și al mamei sale s-a ridicat o cruce din marmură albă, dovadă că prietenii nu l-au uitat. Din păcate, aceasta nu a fost achitată integral, dar Dana și Vasile (tinerii a căror locuință a însemnat pentru Mircea „acasă”) spun că mai sunt promisiuni. Nici textul nu a fost cioplit, ci doar scris cu un marker. Deocamdată. La slujba de sfințire a crucii am fost prezente opt persoane. Domnul Romulus Burdan a vorbit despre scriitorul și omul Mircea Andraș. A fost un discurs spontan, la sugestia preotului. Un discurs frumos, dar care nu cred că ar fi fost pe placul lui Mircea. El a fost un om modest, nu i-a plăcut niciodată să fie elogiat. După plecarea preotului, frigul de noiembrie nu ne-a determinat să plecăm imediat. Am mai stat acolo, pentru a depăna amintiri…
=  La sediul Asociației Culturale „Les amis de la France”	Vali Slavu [08.Sep.13 17:07]
din Petrila, s-au adunat mulți dintre amicii lui Mircea Andraș, pentru că astăzi ar fi împlinit 65 de ani. La această primă ediție a Medalionului Literar „Mircea Andraș” au fost prezenți oameni de cultură, oameni politici, reprezentanți mass-media. Inițiatorul acestei manifestări culturale a fost domnul Claudiu Mârlogeanu, iar amfitrionul – domnul Ionel Zmău, președintele Asociației Culturale „Les amis de la France”. Ar fi multe de spus (de bine, evident) și despre manifestare, și despre existența Mediatecii Francofone „Jean Monnet” într-un orășel uitat de lume. Dar începe școala și am restanțe la întocmit rapoarte...