| = urlet | Alexandru Gheție [25.Nov.10 20:30] |
| "cînd groapa ... e terminată mă aplec deasupra ei și urlu, urlu din toate puterile tot ceea ce n-am putut spune pînă acum cînd groapa începe să sufere pereții de lut tresar dureros arunc înapoi pămîntul scobit cu migală și-l bătucesc tacticos" - interesantă viziune asupra actului creator :), interesantă și bine așternută pe hârtie... Urletul acesta e sugestiv, e într-un fel eliberare, iar suferința gropii, textului, adâncurilor din fiecare text nu e altceva decât puntea dintre autor și creat. Abia spre final am înțeles de ce atâtea explicații, de ce atâtea denumiri (și sincer habar n-am dacă sunt la mișto sau corecte, tind să cred că sunt căutări multe aici), de ce atâtea limbi, moduri de a scrie, spune... E nevoia creatorului de a spune tot, de a urla prin gaura aceea până zgârie, lovește adâncul :). mie îmi place tonul, intimitatea acestui discurs-dialog cu cel din fața ecranului/foii :). Dacă greșesc, rog a mi se lua cazmaua și zvârli în groapa aceea :). Mai trec, alex | |
| = ms Alex | rechesan gheorghe [26.Nov.10 08:11] |
| Pentru că îmi confirmi impresia că am scris un text tare, ce seamănă a poem(o spun fără falsă modestie, fiindcă io, unu' comit de-obicei proze)Spun asta nu doar pentru că ai punctat corect sensurile, intuind starea săpătorului cu stiloul(mă rog tastele, dar asta e o imagine nouă, săpînd groapa cu degetele:))ci pentru că e rar cînd îmi izbutește. | |
| = Fals mormant | Gheorghita Ionescu Eugeniu [26.Nov.10 23:27] |
| "Imi iau cazmaua...ma duc in gradina...si incep sa sap.." Groapa se captuseste cu lingvistica comparata si se striga (se urla) in ea: Regele Midas are urechi de magar! "Arunc pamantul scobit cu migala.." Se scoate in evidenta efortul manuitorului de cuvinte, gropar al propriilor proteste. Arahnida "se catara pe manerul cazmalei", mesajul blestemului mitic se confirma. Nu e ca-n legenda cu pestera, o masura de siguranta in plus, urletul e ingropat. "Respir usurat"?! | |
| = Recheșan Gheorghe: | Ottilia Ardeleanu [27.Nov.10 10:22] |
| nu știu cât de tare poate părea textul,dar tare este, cu siguranță, atitudinea poetului de a spune, nu are importanță limba, ceea ce are sau este de spus. oricum, toată zicerea evidențiază truda, migala, dăruirea, necesitatea, înveninarea întru ale scrisului. și, desigur,eliberarea prin scris. iată, "tot ceea ce n-am putut spune la timp spun acum": textul acesta mi-a plăcut mult. Ottilia Ardeleanu | |
| = re | rechesan gheorghe [27.Nov.10 13:03] |
| Domnule Ionescu, doamnă Ardeleanu, Mulțumesc pentru aprecieri, cu atît mai abitir cu cît nu produc prea des lirisme ci doar proză. | |