| = dincolo... | Alexandru Gheție [16.Nov.10 23:11] |
| când copilăria iese din matcă... apar, firește stolurile. Stolurile de gânduri, stolurile de da, de nopți. Abia acum se simt ele, întunecatele, chiar în miezul ființei. "câteodată viața ia forma unui stol de nopți din care nu se mai văd părinții surorile" Aș scoate copilăria după surorile, evitând repetiția cuv. într-un text scurt. Și se înțelege și fără... :). Dar știi mai bine. Oricum, mai trec, p.s. - și dacă mai stai prin pitești poate ieșim și la o bere :) alex | |
| = ...ca de la alex la alex | Alexandru Mărchidan [16.Nov.10 23:44] |
| Mulțumesc pentru lectură și comentariu! Niciodată nu strică o altă opinie - mă refer la ceea ce spuneai ("știi mai bine") - pentru că nu suntem mereu inspirați în alegerea cuvintelor și uneori nu vedem pădurea de copaci; a se citi: poezia de versuri sau cuvinte. Accept invitația ta, pentru că cea mai mare parte a timpului o petrec în Pitești. Toate bune! | |
| = Alex2 | Dana Mușat [17.Nov.10 14:06] |
| 1.De admirat ar fi să regândești titlul. 2.inima inimii ... nu e bine 3.Aș renunța și la paranteze, chiar dacă se vrea o explicație. E prea frumos finalul ca să îl *ascunzi* între paranteze. *ea își iese uneori din matcă și inundă universul până la ultimul ochi* Dana | |