| = Sa adormi in vis e magnific,ce faci insa cu apaima? | Gheorghita Ionescu Eugeniu [31.Oct.10 12:40] |
| Cuvinte grozave,imagini brave,contopire fara...unire,singuratate. | |
| = hm, apaima? | Vasile Munteanu [31.Oct.10 13:16] |
nu știu cât de "magnific" este să adormi în visul-vis (refuzat, după cum se poate vedea), dar consider cel puțin la fel de important să fi lucid în stare de veghe (ceea ce, recunosc, mie cel puțin mi se întâmplă rar); cred că și una și cealaltă sunt stări date omului spre a fi "consumate" și depășite; către ce? deși sunt convins că nu voi afla vreodată, n-am să mă opresc în a cerceta. mulțumesc, domnule Eugeniu, pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = nu... | Anca Roshu [31.Oct.10 14:25] |
| imi plac poeziile cu rima, dar asta e doar o optiune personala... ce nu mi-a placut la poezia asta, in afara de ce ziceam mai sus, si nu e esential oricum, este mixajul, nefericit, dupa parerea mea, intre stiluri/strofe/versuri... mi se pare ca sunt vreo 3 poezii aici pe care le-ai amestecat si-a iesit un pic cam ghiveci... plus de asta, gasesc niste constructii arhaice sau cel mult invechite/nepotrivite deloc cu restu', cum ar fi: 'desigur de mi-aș cere azi iertare pentru ce am făcut sau am gândit' (si aici chiar nici nu 'suna' bine acel am facut sau am gandit) 'vertebrele s-ar preschimba în piatră de către vii numită de hotar' 'în carnea-i ghearele au tăiat semne' mi-a placut ideea visului in vis si a constientizarii asteia... si mi-a mai placut(tare!) asta: '(acorporal. aliteral, deci) câteva lucruri pe care nu le putem: număra la infinit iubi toate femeile secătui sângele vițelor-de-vie – de aceea mărturisesc târziul acestei înțelegeri: am păcătuit relației cu UnU'. | |
| = ai dreptate, Anca | Vasile Munteanu [31.Oct.10 14:27] |
dar cine poate consuma constant icre negre? sau varză? nu-i așa, este sezonul în care am nevoie de o gamă variată de vitamine - un ghiveci pică "la fix". oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = Vasile Munteanu: | Ottilia Ardeleanu [31.Oct.10 14:50] |
| “marile ceasuri din micile așezări”: nu este o simplă închipuire. În preambul, amintirile vin tiptil și mereu prin comparație. Așa te lași plimbat, aievea, în postura de păsărar, măcinat de aceeași dorință de înălțare: “…pe limba cărora încă mă strigă păsări/ la care niciodată n-am ajuns”. Apoi, plutești de-a dreptul, spiritul nu doarme, își vede viața și o acceptă cu desfrăul și utopiile la un loc, pentru că, a nu fi făcut nimic din toate acestea ar fi însemnat un sine mutilat. Foarte frumoase toate aceste metafore, cuvinte cu înțelesuri… Apoi, filozofezi asupra binelui și răului care tronează în om, la concurență! Încheierea vine moralicește: “prefer derivei să îi fiu lucid să convertesc secunde în cuvinte”. (Ghiveciul tău este unul cu flori deosebite. iar florile se dăruiesc!) Impresionată, Ottilia Ardeleanu | |
| = Pom cu poeme... | Miclăuș Silvestru [31.Oct.10 20:44] |
| sunt de acord cu această formă. Titlurile ar trebui simplificate... ghiveciul este gustos, la fel și zacusca (să ne imaginăm ce simțim în timp ce le consumăm).Pot doar să spun că meriți o apreciere deosebită. Citit cu plăcere. mult succes | |
| = . | Vasile Munteanu [01.Nov.10 08:37] |
mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru cuvinte. mulțumesc, domnule Silvestru, pentru lectură și pentru semnul despre. | |