| = semn... | Petruț Pârvescu [17.Oct.10 11:25] |
| *** am citit cu placre. ritm, armonie, spectacol intern. poate ma insel, cred ca mai lucrat... retin, in mod deosebit>În haosul matinal, frumusețea zboară cu coastele rupte, răstoarnă lumea și-n visul ei muzica își recapătă timbrul. | |
| = florincaragiu-bine scris | Nache Mamier Angela [17.Oct.10 11:56] |
| text cu trimiteri metafizice care decurg dintr-un stilou contemplativ si "interogativ",extaziindu-se în fata minunilor lumii(aceasta"frumusete cu coastele rupte") ultimele patru rânduri sunt perfecte si m-au dus departe în lava melancoliei din "haosul matinal" | |
| = semn | Ioan Barb [17.Oct.10 14:33] |
| Un poem cu imagini sugestive și bine lucrate. O muzică transpusă într-o lumină cotidiană, cu un sunet regăsit în spatele cortinei. Am citit cu plăcere. | |
| = despre frăția zăpezilor | florian stoian -silișteanu [17.Oct.10 16:13] |
| de loc nu -mi vine să trag linii pe hotarul oamenilor pe care i cunosc și asta datorită împrejurărilor ce stau aproape de prăpastia pupatului în dos.E o meteahnă a societății în care trăim din ce în ce mai împuțite.Lipsa de atitudine care sparge și geamul acestui site disperă.Dar să nu îndemn la revoltă că e deșartă sulița și învîrtitoare osteneala de a înțelege.Fiecare în legea lui.Pe băiatul ăsta Caragiu și Florin nu trebuie să-l privești în ochi e posibil să te rușinezi fiindcă cel puțin din câte cunosc nu a scuipat nimănui nu a trântit nimănui deși uneori se preaputea.Acum că am scuturat din gândirea obștei îmi asum și ridic sprânceana bucuriei să îmbrățișez cuvinte.Auziți dumneavoastră aici: În fața orchestrei, când spectatorii așteaptă reverența dinaintea tăcerii, o clapă nu te ascultă, știi bine. Nici o lege nu moare cu tine, de aceea lași în urmă refuzul ce taie obrazul de apă. Șoricelul din colț s-a dus la culcare. Capul se preschimbă-ntr-o moară, sub dublul impuls de-a strivi și a proteja un fluture în umbra vasului cu pești. Drumul nostru e aruncător de ispravă e deschis vederilor dar iată cum: În haosul matinal, frumusețea zboară cu coastele rupte, răstoarnă lumea și-n visul ei muzica își recapătă timbrul. Pe Florin Caragiu îl ia orice barcă spre răsărit nimeni nu i cere taxă ci doar vâslașul încumetă o închinare una a frăției zăpezilor. Dragă Florin cu rost e lăsat de la Domnul drumul tău așa că urmăm Lui! | |
| = de acord cu silisteanu | marie vrânceanu [17.Oct.10 17:28] |
| Draga Florin,noi doi am discutat de multe ori, pe diverse teme, ti-am cerut de multe ori parerea( deh, incepatoare in ale literaturii!)si..nu fac parte din categoria..aia, de care vorbeste Silisteanu. Categoric nu, dar am spus-o in cerc restrins si acum o spun cu voce tare:te consider cel mai "in gamba"( traducerea din italiana ar fi inteligent, dar sensul real al cuvintului e mai mult decit atit)dintre amicii mei.Am citit multe dintre poeziile tale,stii parerea mea, dar cu "Frumusetea zboara cu coastele rupte" nu pot decit sa il parafrazez pe Sili: "Pe Florin Caragiu il ia orice barca spre rasarit fara taxa".Si nu spun asta ca sa-l determin pe mentorul meu Florian Silisteanu, sa se gudure, ca si tine stie ce fel de persoana sint, postez un comentariu atunci cind ceva imi place intr-adevar. Traiesc intr-o tara democratica in care publicind fragmente din incercarile mele, am primit comentarii ultrapozitive de la persoane pe care nu le cunosc si...atentie, eu sint emigranta! Asa ca am invatat de la italieni sa fiu impartiala.Imi place Versace si consider ca Dolce e Gabbana sint doua capre behaitoare care tot timpul au vrut sa puna femeia in lumina ca pe o vampa, nimeni nu m-a arestat pentru asta. Si o spun cu voce tare. Complimente, maestre! | |
| = Semne culturale | Aurel Sibiceanu [17.Oct.10 17:57] |
| Rostire oraculară, recuzită semnatică bine cumpănită, semne culturale discret puse în slujba emoțiilor, variate. Frunzele de sfeclă nu prea le văd nimerite, decât dacă ați gândit că ele pot sparge o secundă sobrietatea textului, de a sugera un cotidian palpabil. În alăturarea "cu coastele" se creează o aliterație nedorită de autor. Cele punctate de mine sunt subiective și nu-mi stâjenesc bucuria receptării unui poem deosebit. | |
| = Re | florin caragiu [17.Oct.10 22:59] |
| Vă mulțumesc pentru aprecierile generoase, mai ales că vin de la persoane pe care le stimez în mod deosebit. Referitor la "sfeclă", e parte din peisajul gândit, îmi face mie personal o atingere și, da, are legătură cu ceva palpabil... cu prietenie, Florin | |
| = ... | Silvia Bitere [18.Oct.10 14:03] |
| Exact partea aceea cu sfeclă m-a atins și pe mine: "zborul liliecilor printre frunze de sfeclă, arta extenuării și jocul pe lespezi." Un poem bun. Coboară-ți dealul precum ți-l urci, Florin! | |
| = Re | florin caragiu [19.Oct.10 17:22] |
| Mulțumesc mult, Silvia. | |