| = Similitudini subtile | Marian Malciu [11.Oct.10 22:50] |
| Am fost acolo și am văzut... Am suferit enorm. Lacrimile mele au fost sincere și am luat făptașul de guler să-l dau pe mâna justiției, să nu fugă. Nu m-a ajutat nimeni și el... a plecat, fără să dea seamă de răul făcut. Mi-a zis în silă: Bă, vă îngrop pe toți în bani, bă! Și oameni și câini au tăcut... Lașitatea a învins. Apoi au hămăit toți, la unison. Pe aceeași limbă. În urma războiului... cei umili erau curajoși. Dar viața celui mai curajos dintre umili se scursese cu totul din trupul lui. Deh, vechea meteahnă: unde-i unul, nu-i putere... Chiar dacă mai supăr pe cineva după acest final, eu sunt încântat. Mi-a plăcut! O mică îndreptare aici, domnule Gică: În același timp, auzise și Bunicului. | |
| = offff! | Claudia Minela Petre [11.Oct.10 22:50] |
| un text slabuț folosirea abuzivă a m.m.c.p(vrusese,dezlipise, găsise,plecase, dăduse, observase etc.), expresii stângace( Oituz fusese călcat pe cap și descreierat...Ochii unora exprimau tristețe. Cei ai celorlalți- plimbându-se, ca din întâmplare, de la oameni la câini – afișau aceeași tristețe, oarecum întrebătoare, când ajungeau asupra primilor, pentru ca atunci când se încrucișau cu ai celorlalți, să capete o strălucire aparte, trădând o satisfacție ascunsă...etc.)fac lecturarea textului anevoioasă. Săracu' Oituz... Dumnezeu să-l ierte de câine derbedeu, care a necinstit-o pe biata cățelușă a,, Efrusinei lu' Ciopârtac'', ca să nu ma vorbim de Orhideea,, o cățelușă de rasă și o mostră de educație și de pudoare canină –'' ,,Figuri felurite emanau o simfonie de sentimente...Era în acel tablou terifiant ceva din sublimul absurdului...Pe de altă parte, lacrimile, pe care se străduiau să și le stoarcă din ochi(de unde mai puteau stoarce lacrimi?), denotau o reciprocă mai puțin plauzibilă...pe mort nu-l mai putea ajuta cu nimic...'' Amin Doamne, cât pot să mă abțin... | |
| = Re – Similitudini subtile | Gheorghe Oncioiu [12.Oct.10 22:30] |
| "Mi-a zis în silă: Bă, vă îngrop pe toți în bani, bă! Și oameni și câini au tăcut..." Vedeți? Până și câinii pun botul la bani. Eu sunt convins că de-aia au tăcut, nu din lașitate. Lașitatea o vor invoca mai târziu, la Judecata de Apoi, când vor declara că au fost niște dobitoace. Până atunci, aceleași mulțumiri. | |
| = Re – offf! | Gheorghe Oncioiu [12.Oct.10 22:30] |
| Și eu am oftat. Oftatul ușurează. Dar promit să pun la îngrășat acest "text slabuț". Cu mulțumiri | |