| = Apoi te trezești altcineva | Silvia Goteanschii [01.Oct.10 13:29] |
| ecaterina, mă bucur să văd cum scrisul tău se transformă din unul adolescentin- demidulce în unul matur-demisec. pentru mine este un text puternic, care, dincolo de unele formulări uzuale, trece hotarele nedefinite ale tehnicii impuse și trăiește independent, într-o zonă neaccesibilă pretențiilor literare. am citit poezia și mi-am imaginat cum mergeai gârbovită cu gura murdară de rodii și m-am gândit că roadele minții sunt mari. îmi plac la nebunie și viermii care trăiesc din moartea altora, pentru că e un vers definitoriu, complex și divers în interpretare. nebunia e așa cum spunea cioran în "silogismele amărăciunii": "La nebunie ajung doar guralivii și taciturnii: cei care s-au golit de orice taină și cei care au adunat prea multe." aș recomanda un astfel de text. sincere aprecieri, silvia | |
| = * | Svetlana Corobceanu [01.Oct.10 16:25] |
| Un poem reușit, Ecaterina, pe alocuri, posibil, se cer unele redactări pe care le vei face deja în timp, la propria discreție. Îți doresc o toamnă plină de inspirație. Mi-a plăcut îndeosebi "puteam vorbi liber despre adâncimea cerului din palme sau despre tristețea pe care nu o mai ascundeam". Așa să fie! O toamnă plină de inspirație! Svetlana | |
| = Katy, | Ottilia Ardeleanu [01.Oct.10 20:32] |
| poemul este de profunzime începând chiar cu titlul. imaginile te fac să rămâi și să meditezi, să mergi "gârbovit" și să simți "zăpada din așternuturi", rugina din oase, "adâncimea cerului din palme" și gustul de rodie. frumos. Ottilia | |
| = . | Ecaterina Bargan [02.Oct.10 09:27] |
| silvia, sunt de la 15 ani pe agonia si mi s-a tot spus despre maturizare, poate pentru ca virsta imi permite sa traiesc tranzitul asta de mai multe ori, lucru pentru care pot doar sa ma bucur, ca am unde creste, sau pentru faptul ca_chiar o fac. ai structurat un comentariu pertinent. si eu iti multumesc pentru lucrul acesta. (invitatia mea ramane valabila, stii tu) svetlana, corecturi vor fi, as vrea mult sa ajung la asa o treapta in care sa nu imi mai doresc sa intervin pe text, sa-l simt al meu exact asa cum l-am scris din prima. din pacate gandurile sunt adesea anarhice, si nu intotdeauna se leaga cum ar face mai bine textului. cat despre toamna, sa o traiasca frumos cei care o au, fiindca eu nu am toamna, chiar daca in odaia mea e frig si stau sa ma incalzesc la al doilea ceai in dimineata asta. multumesc frumos pentru parere si ca ti-ai facut timp sa o lasi aici. ottilia, ai dreptate, este un text de profunzime, care ma duce si pe mine cu gandul la lexemele anuntate de tine. multumesc frumos pentru prezenta si cuvinte. | |