| = pântecul otrăvit al ceasurilor | Cristina Cirnicianu [26.Sep.10 10:44] |
| da Marius ai adus aici un poem revoltă despre (ne)starea lurcurilor, un fel de lehamite față de toată istoria asta compusă din oameni cu memorie scurtă și fapte pe măsură "printre deșeuri filosofice religioase fără să mai căutăm răspuns în zadar", o supraviețuire jalnică, întemnițată cuget, încă mai exist și încă mai meditez asupra mesajului acestui poem, care mie una, îmi place | |
| = Cristina, chiar gândeam dacă va lăsa cineva un semn | marius nițov [26.Sep.10 12:28] |
| Cristina, chiar gândeam dacă va lăsa cineva un semn la textul mesaj și oprirea ta înseamnă ceva, conștientizarea că trăim într-o regie prost făcută în imposibilitatea de a schimba ceva. are lumea asta un aspect de temniță sau cameră de reanimare în care suportăm trecerea prin pântecul otrăvit al ceasurilor și sensul ei se lovește de o negare a construcțiilor, concepțiilor, sistemelor. merci de trecere! | |