| = domnul ghecev | Daniela Bîrzu [11.Sep.10 22:56] |
| ecaterina, mi se pare că ai descris foarte bine tabloul unei singurătați. foarte vizual, sugestiv. cred că merge mai bine "căuta sa facă o simfonie din..." te citesc cu plăcere (îmi pare rău că și cartoful și domnul ghecev sunt atât de singuri :) daniela b | |
| + salutam | Adriana Lisandru [11.Sep.10 23:11] |
| salutam invierea domnului Ghecev, chiar asa fiert in propria-i singuratate! :) personajul devine tot mai consistent, Katy, ar fi pacat sa-l lasi in parasire. subiectiva cum oi fi (facusem de mult o pasiune pentru domnul G.) spun ca poemul e bun. mai sunt cateva stangacii de limbaj pe ici pe colo ("Și-l imagina pe cartof un glob", de ex.) dar ele sunt deja un semn particular al scrierilor tale, asa, ca o strungareata ce da un plus de farmec unui zambet. dar pentru finalul asta simplu si percutant, (ca orice adevar care ni se releva din nimic...sau nimicuri), finalul unde ti-a reusit atat de bine transferul caracteristicilor celor doua personaje, (si cartoful e unul, nu?)...felicitari! | |
| = Molipsitor! | Aurel Sibiceanu [12.Sep.10 00:57] |
| Cred că singurătatea domnului Ghecev nu s-ar mântui nici dacă ar folosi un nap în locul cartofului. Napul ar îmbătrâni ca un șal de muselină, uitat de Anna Karenina pe calea ferată deodată cu ultima mângâiere a lui Vronski iar singurătatea ar crește până ar înghiți și Steaua Singurătății... Bietul domn Ghecev! Ia, m-am molipsit și eu de la Kati! N.b. Nu prea "se există" "apa secată"; albie secată, râu secat, mare secată, lac secat, așa se poate. | |
| = ... | sophie polansky [12.Sep.10 10:27] |
| de abia pe la jumatate incepe sa prinda contur. daca ai fi largit un pic mai multlumea acestui domn, era si mai ok. are ceva din atmosfera lui kafka si ceva din filmele kirei muratova. dar, stangaciile inca se vad, in special in partea de inceput. | |
| = Katy, | Ottilia Ardeleanu [12.Sep.10 11:11] |
| singurătatea are clocot interior. secătuirea este iminentă. remarc ideea. și mi-a plăcut acest "ce vrei, asta e treaba cu singurătatea, un cartof bolborosind", în: "Cartoful era cartof."! Ottilia | |
| = . | Costin Tanasescu [12.Sep.10 12:49] |
| mă întreb ce-ar fi fost această poezie dacă singurătatea (înțeleg că e motivul ales de autoare)transpira din conținut și dacă nu s-ar fi ajuns la o concluzie chiar la sfârșitul textului... | |
| = ce i simplu e si frumos | Burlacu Ioan [12.Sep.10 12:21] |
| O poezie simpla despre lucruri simple si irevocabile. Ce poate fi mai frumos? Daca sunt stangacii incipiente, poate. Eu vad mai degraba o simplitate graduala care se devine prizoniera singuratatii. Cu bine Ioan | |
| = re | Burlacu Ioan [12.Sep.10 12:22] |
| ...care devine | |
| = . | nica mădălina [12.Sep.10 13:51] |
| cu scuze că îmi permit, însă ar lua și mai mult spațiu să formulez altfel, iată cum aș vedea șlefuită prima parte, pentru a scăpa de sincope: Domnul Ghecev fierbea un cartof. În timp ce muștele se revoltau după geam, cartoful clocotea liniștit într-un castron prea mare pentru singurătatea lui. Cartoful era urât. Din când în când domnului Ghecev îi venea să bage un deget în apă, dar apa tot clocotea, creând o frică reală. își imagina cartoful un glob. Căuta sudul. (în lectura mea am eliminat acel singur pentru a evita insistența deranjantă (singurătatea vine oricum la doar câteva cuvinte după), bâzâitul a revoltă pentru că sună pretențios (plus că se știe că muștele bâzâie), am citit creând tot pentru concizie (în loc de "ceea ce crea"), iar la imaginat... sună prea nefiresc gramatical, dacă mi-e permis să spun astfel, felul în care e formulat acum în text) dar e aici o grijă pentru actul de a observa și de a crea corespondențe, o grijă care mie una îmi spune că s-a creat, cu atenție și printre altele, și detașarea necesară. ceea ce ajută la asumarea actului final, textul. și e un plus. | |
| = sa fie! | Ioan-Mircea Popovici [12.Sep.10 20:56] |
| as incepe cu trimiterea la "fierbere" si te-as intreba "de ce fierbe copilul in mamagliga?" si asta as face-o ca sa intelegi ca secventa asta, cu cartoful "Cartoful îmbătrânea în apa secată ca un fular prăfuit uitat pe speteaza unui scaun," parca ar fi marea care-i statea Domnisoarei Veterany pe spatarul scaunului si-i era teama sa nu o muste rechinii. punctul forte este in regia asta: "își imagina cartoful un glob. Căuta sudul. Cartoful era cartof. În cele din urmă domnul Ghecev s-a plictisit să se uite Acum asculta bâzâitul muștelor de după geam. Căuta să facă o simfonie din bâzâitul muștelor. Muștele îl rătăceau." iti urez, cand vei semna (K), sa fie clar ca-i Katerina. stii bine ca daca zic: sa fie! asa va fi. Felicitari Li-annei pentru steluta. Frumoasa intalnire. "dar singurătatea nu seca, singurătatea nu seca deloc." | |
| = o singuratate de zi cu zi | Anni- Lorei Mainka [13.Sep.10 09:06] |
| un poem de luni de inceput de saptamina imi fac repede un ceai ca sa nu mai aud singura musca salvata din furtuna de azi noapte si ce potrivire: eu am fiert 5 cartofi, erau deja uitati pe balcon, ma simt obligata sa-i maninc, altfel se stafidesc si mama in cap imi sopteste: gindeste-te la bani! poemul tau m-a impresionat | |
| = . | Ecaterina Bargan [13.Sep.10 19:48] |
| Daniela, am urmat sugestia ta referitor la articulația simfoniei, chiar ajută la sonoritate. Adriana, nu mă așteptam ca domnul Ghecev să fie primit așa călduros, dar în mare parte revenirea lui ți se datorează ție, că tot mai pomeniși că îți place într-unul din comentarii. Cartoful era singurătatea, dar, firește că și singurătatea poate fi luată ca personaj. Aurel, foarte reușit poemul tău cu motive aidoma. E chiar mai bun decât al meu. Foarte bun! N.B. Îmi zic că poate exista cam orice în poezie, măcar în poezie. Nu? Sophie, nu sunt sigură dacă m-am uitat la filmele Kirei Muratova, dar Kafka ar putea să fie, măcar pentru că îmi place să-l citesc, deși mi-e greu să suprapun ori să compar prin raportări la autori așa mari. În prima jumătate am introdus corecturi la sugestia Mădălinei. Sper că îți place acum (deși zău că mi-e frică să ajung să scriu ca să plac cuiva sau să-mi conformez scrisul în funcție de așteptările cititorilor, dar astea-s riscurile mediului literar). Cât despre volumul, lungimea și capacitatea de spunere a textului (ca să-i zic așa), o să lucrez să fie mai larg, o sugestie foarte bună. Ottilia, mă bucură faptul că o tematică banală și atât de uzată încă mai posedă acel clocot interior despre care spui. Costin, acuma mă întreb și eu același lucru. Ioan, ai văzut ca și mine, dar cu alte cuvinte. Un comentariu simplu și irevocabil. :) Mădălina, să-ți mai permiți să formulezi orișicum, eu doar mă bucur să pot învăța. Sunt clare și convingătoare corecturile/argumentele tale. Cred că anume prezența unui personaj ajută la un anumit nivel de distanțare, ori detașarea despre care zici. Tare mă bucur că apreciezi & să știi că am pus plusul în buzunar. Ioan, mi-ai amintit acuma de jocul lui „să fie”, de preziceri și dialoguri. Punct forte să fie, de este, și, dacă vrei, semnez aici cu K, doar pentru tine (dincolo de cacofoniile citibile). Anni, plăcut comentariul tău în care ai lăsat și o bucățică din viața ta. Chiar ca un poem brut. Mercy mult de lectură și că v-ați făcut timp să vă opriți aici. | |
| = parere | Mihai Robea [13.Sep.10 21:55] |
| pe alocuri din topor('sa bage un deget in apa','cauta sa faca o simfonie din..'), se pot gasi si alte formulari care sa nu strice tonul), dar cu poezia asta mai ai o sansa chestia cu fularul e ca nuca de cocos in marmita piratilor oricat ar fi de suparat 'deloc' mai bine ar merge 'niciodata' fiindca 'deloc' e ca un clopot cu limba scoasa sau cu ea plina, mancand din lemnul clopotnitei, nu are ecoul pe care l-ar cere poezia, unul care sa te descatuseze, sa elibereze poezia de tensiunea acumulata | |
| = . | Ecaterina Bargan [13.Sep.10 22:06] |
| Citesc aici și cu voce și fără, dar nu știu cum nu mi se leagă mai bine "niciodată", cu toate că nu mă împac cu "deloc". Îți respect părerea și îți mulțumesc pentru că nu ai ținut-o doar pentru tine. Despre formulările ca din topor din prima paranteză ai dreptate în mod absolut, și eu simt stângăciile, dar, din păcate, la ora actuală nu pot scrie mai bine de atât, chiar dacă aș mai sta să prelucrez de câteva ori poemul, ceea ce nu mă îndoiesc că o să și fac, dacă va fi să iasă cândva un ciclu de versuri cu acest personaj. Mulțumesc încă o dată. | |
| = Katy draga | Cătălin Găian -Konig [20.Sep.10 04:30] |
| E cam mult zgomot pentru...ce? Nu vad cum un cartof poate sa fiarba intr-un castron, dar asta nu ar fi nici o problema. Ar putea fi ceva ceva...ca intr-un film de Kusturica, in care obiecte te miri unde, prind viata, si relationeza in subconstientul personajelor care fac fel de fel de asociatii. Ar putea fi singuratatea cartofului care isi desavarseste prin fierbere scurta existenta de la scoaterea din pamant. La fel si mustele care traiesc intr-o lume paralela fizic(spatele geamului) celei anoste traite de Ghencev, care isi pune intrebari existentiale...!? Nu stiu, ar putea fi ceva... dar comentariile la...comentarii, pun mai mult sub semnul intrebarilor Cine, ce, unde(nu ar fi nici o problema) cat Why..care ar trebui sa demonstreze cauzalitatea. Oricum te saluta, templierul | |
| = . | Ecaterina Bargan [20.Sep.10 09:50] |
| fă exerciții de imaginație, nu e greu să-ți imaginezi cum fierbe un cartof într-un castron. spor si salut, salut. | |
| = ințelesuri | IOAN ILICA [28.Sep.10 18:10] |
| nu, păi asta tot zic și eu... e greu sa-ți imaginezi cum ți-ai imagina că fierbe un cartof într-un castron! In rest totul e poem chiar si neputința de a întelege ca intelegerea are nevoie de înțelesuri. Poate ca stângăciile din exprimare , sesizate de alții, sunt asumate , ele devenind un protest. Că dacă e așa e marfă.Un protest la ce, veți intreba!? Ei, na, la ... la domnul Ghecev. | |
| = . | Ecaterina Bargan [04.Oct.10 17:08] |
| Ioan, nu știu cum să explic. Sunt asumate, stângăciile, dar nu sunt intenționate, adică nu de protest e vorba. Mulțumesc frumos pentru lectură și ție. | |
| = trist dar frumos | Bianca Dacin [26.Dec.10 14:45] |
| E o poezie tristă, dar în același timp frumoasă. Mă face să cred ca domnul Ghecev așteaptă ceva sau pe cineva în timp ce se fierbe cartoful. Poate îi era foarte foame, cred că mulți oameni sunt în "pielea" domnului Ghecev care așteaptă nerăbdatori fierberea unui amărât de cartof...succes în continuare! | |