| = Trecere... | Aurel Sibiceanu [17.Aug.10 22:36] |
| Un poem în stil clasic de o frumusețe rară, atât prin temă - toamna omului, erodarea lui - cât și prin recuzită, prin imaginile insolite... Un poem rotund, cum se zice, al cărui aer este greu de uitat. L-am remarcat de la postare, am vrut să pun comul de mai sus dar ceva m-a oprit... Am urmărit ritmul în care poemul strânge accesări... Încet la început, apoi mai alert, acum a sărit peste 135... Cu toate astea nimeni nu a comentat în vreun fel... Ciudat! Cred că știu de ce a fost așa: e un poem pe care nu-ți vine să-l tulburi nici cu admirația, nici cu vreo sugestie... Uite că am făcut-o eu, mai bine zis am încercat să-mi explic de unde vine discreția cititorului... Felicitări.... | |
| = . | Vasile Munteanu [18.Aug.10 05:03] |
| mulțumesc, domnule Sibiceanu, pentru lectură și pentru cuvinte; nu știu judeca ce îndeamnă sau ce anume oprește pe cineva de la a comenta; iar timpul m-a convins că într-un fel... e mai bine astfel. | |
| = fermecător | radu stefanescu [18.Aug.10 08:48] |
| printr-o anume rafinată simplitate marca VM, care pe mine unul mă seduce aproape de fiecare dată. lăuda-l-aș fără rezerve, dacă excelenta alegorie a trecătorii nu mi s-ar parea minată semantic de o conjuncție ce-mi pare că acolo mai mult fracturează decât leagă. dar sigur că cititorul e cel care se înșeală de fiecare dată. | |
| = . | Vasile Munteanu [18.Aug.10 14:44] |
| mulțumesc, domnule Ștefănescu, pentru lectură și pentru cuvinte; desigur și pentru observație. | |