| = „Cărarea care duce la iertare” | Florentina-Loredana Dănilă [07.Aug.10 13:40] |
| Poezia religioasă e precum nisipurile mișcătoare. Trebuie mare atenție la cum te miști în grădina cuvintelor. De cele mai multe ori, mesajul e sublim, însă forma se ridică greu la înălțimea acestuia. Sunt puțini aceia cărora le reușește. Ție ți-a reușit. Și te felicit. Două observații mărunte: 1. Isus sau Iisus? (nu că ar avea mare importanță, ortografierea Numelui nu creează confuzii și nici nu scade din valoarea poeziei) 2. Cred că versul „Să seamăn, pe-orice-ogor m-aș duce” , de dragul prozodiei, ar trebui scris: Să seamăn, pe orice ogor m-aș duce”, deci fără liniuțe. Cel puțin așa-mi sună mie. Felicitări, încă o dată, atât pentru mesaj, cât și pentru formă. | |
| = re-Florentina-Loredana | Ioan Barb [07.Aug.10 13:53] |
| Îți mulțumesc pentru citire. Am modificat după sugestiile tale și am refăcut omisiunea privitoare la nume. Așa că mulțumesc de două ori. Cu prietenie, Ioan. | |
| = comparativ | Iakab Cornelia Claudia [07.Aug.10 16:08] |
| cred ca cel mai bun comentariu e tot un poem de a lui michelangelo. de ce? uite versul de aici e pretext: "Sămânța ce dă roadă doar la cruce." din vers reiese starea de vindere, de sacrificiu, de care se necajejte buonarroti. la el ultimul vers ce aduce crucea in prim plan vorbeste despre o greseala ce te trezeste sa nu faci la fel. "Se toarnă din potire coifuri, spade, iar sângele lui Crist se vinde – ciuturi! Nu spini și cruce vezi, ci săbii, scuturi: răbdarea însuși lui Isus îi scade... Ar sângera spre cer până-n Pleiade dacă-ar sosi-n romanele ținuturi; s-ar face pentru pielea-i împrumuturi și-n drumul faptei bune baricade! Cum am pierdut, pot pierde-orice tezaur, dar cel în mantii sfinte mă îngheață, precum Meduza din ținutul Maur. Ce alinare ne-ar mai sta în față, când știm că-n cer n-au preț nici bani, nici aur și un alt semn a stins cealaltă viață? " | |
| = buna tema | Anni- Lorei Mainka [07.Aug.10 16:37] |
| michelangelo el insusi s-a vindut si inca f. bine prezentul e greu de suportat, oricit am fi de idealisti, in final vine unul altul si una doua esti domn la marginea lumii..... e grea forma de a transmite valoarea universala de OM pentru ca totul este mai simplu decit a fi OM incercarea ta poetica face bine nu vremurile se schimba, ele doar ne asteapta sa ne corupa, iar noi suntem simpli, mult mai simpli decit ne imaginam, uitati-va cine vorbestea seara despre valori: egal cum se numesc , ei primesc multi, multi bani ptr a spune ce spun, pe care ii folosesc ptr asispala prezentul lor din culise | |
| = re-Anni | Ioan Barb [07.Aug.10 20:01] |
| Anni-Lorei, Cred că și poezia poate readuce modele de moralitate. Ioan. Cornelia Claudia, Îți mulțumesc pentru comparație. Umilul meu poem este doar o încercare de a ne aminti că suntem limitați și atât de trcători. Ioan. | |
| = poezia | Liviu-Ioan Muresan [07.Aug.10 21:12] |
| credintei e o poezie care trece pe linga fiecare dintre noi. Ne trage de mina si ne da ghes sa scriem. Cind o facem, e bine. E un poem bun, de recitat ca o rugaciune. LIM. | |
| = re-LIM | Ioan Barb [07.Aug.10 23:30] |
| Liviu, îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase despre acest poem scris mai demult. Dar am considerat că unele dintre aceste poeme uitate ar merita să le acord onoarea de a fi publicate fără pretenții și citite, chiar numai virtual. Cu prietenie, Ioan. | |
| = stiu ca ati mai tratat chiar intr-un poem recent | Iakab Cornelia Claudia [07.Aug.10 23:47] |
| tradarea. cred ca ne e inca neclar. a vinde nu inseamna sa muncesti din greu pentru bani, sa manuiesti dalta ori cuvintele, sa asuzi , sa nu ai somn si sa ceri plata. a vinde inseamna sa pui mana pe ce nu e al tau si sa ai profit, sa vorbesti in numele altuia, sa spionezi ce fac altii ca sa castigi din a descrie, fara sa te deschizi la daruire de sine...inseamna multe. de aceea impresioneaza vorbele"Mai lasă, Doamne, raza Ta, divină Să îmi îmbrace ziua în lumină Să deslușesc pe-ntinsele răzoare Cărarea care duce la iertare." | |
| = Despre trădare. Claudiei | Ioan Barb [08.Aug.10 00:18] |
| Ai perfectă dreptate. În sensul poziției noastre față de Cel ce ne-a creat și ne-a oferit în dar și fără plată posibilitatea răscumpărării prin Isus Hristos, la Calvar, trădarea înseamnă, de fapt, înstrăinarea față de El, nerecunoștința exprimată prin neascultare, răzvrătire, degenerare, etc. De fapt trădarea înseamnă părăsirea și găsirea altor idoli reprezentați de preocupările cotidiene a amului modern. Etc. Mulțumesc pentru interes. Ioan. | |
| = erată | Ioan Barb [08.Aug.10 00:21] |
| ale omului modern | |
| = Să-mi facă dimineața mai bogată, | Iakab Cornelia Claudia [08.Aug.10 00:27] |
| eu vedeam versurile altfel. incapabil de iubire ajungi sa te rogi de cel ce poate sa o simta ca pe o forta, de cel ce primeste de la ea cunoastere, sa mai stea prin preajma. macar o raza, cat incapabil sa te iubesti singur, sa gasesti drumul bun. automat nu mai acuzi o lume, cu idoli si alea alea pentru ca nu esti cel ce poate da cu piatra. mai ales ca vrei sa faci, de ex a scrie si implicit a fi cunoscut. vrei sa fie nevoie de tine, munca sa fie publicitate... si uite asa incet incet ne invartim cumva in jurul cozii. de ce? | |
| = Claudiei | Ioan Barb [08.Aug.10 00:35] |
| Da, cred că din acestă perspectivă ai dreptate. Cel ce stă în umbra iubirii lui Dumnezeu dobândește lumina și are putere, puterea de a renunța pentru aproapele său, pentru cel slab și puterea de a lumina, de a aduce în sufletul disperat o nădejde. Ai perfectă dreptate. | |