| = românul își regăsește identitatea | Alexandru Gheție [05.Jul.10 07:15] |
| e multă viață aici, la Cârciuma lui Bicuță... se citește dintr-o suflare, umorul, micile ironii se mulează bine pe trupul și sufletelul romanasului :). Si este un text real, nu e nimic forțat aici, personajele trăiesc în romania de azi, nu cea de ieri, nu una inventată. asta contează aici, și, firește, "părerile, ideile și convingerile lor simple, curate, lipsite de ipocrizii și mîngîieri pe creștet". Fain e ca tot ce se spune este adevărat și cu toate astea zâmbești, constati că adevărul e o glumă bună :). Oferte de nerefuzat si telefoane... mai trec, alex | |
| = domnului Alexandru Gheție | Liviu Nanu [05.Jul.10 13:28] |
| Onorat de trecere și semn. Asta și urmăresc, Alexandru, mici fragmente din real, pe lîngă care trecem, de cele mai multe ori, din păcate, fără să le luăm în seamă, cu ochii închiși și urechile astupate. Și din care putem să scoatem (și cîte) o idee valabilă. | |
| = . | dan tristian [05.Jul.10 21:33] |
| M-am tot gândit la "cârciuma" ta, în ansamblu. Dincolo de anecdotică, găsesc în scrisul tău o radiografiere a României ignorate. Radiografiere "scrâșnită", în ciuda aparentei sale relaxări. Nu se poate vorbi de Bicuță la singular (chiar dacă el este unic, nu?!). Bicuță devine exponentul tipului celui ce se descurcă într-un spațiu complicat, dar nu oricum, ci cu haz, cu farmec contaminator. Devine un soi de educator iar întreaga sa "camarilă" de lainici receptivi un amenințător arsenal de "propagandă". Tare curios sunt să observ cum, socialmente, acest conglomerat și-ar manifesta opțiunea politică. | |
| = Liviu | Aurel Sibiceanu [21.Jul.10 09:52] |
| S-au îngrășat doi oameni. De râs! Eu și Gusti Doman. Săptămâna trecută. Era cartea ta la el. Am văzut-o, știam ce este în ea și m-a încăierat râsul. În drum spre casa în care a copilărit Daniel Turcea mi-a mai povestit din ea. Iar "ne-am râs"! Râdeau și șuncile pe noi! Cârciuma asta e un fel de Arca lui Noe a tranziției, plină cu lighioane bine desenate, spurcate, solarizate. Aproape le-ai beatificat! Cu măsurată invidie, Sibi | |
| = răspunsuri domnilor Dan Tristian și Aurel Sibiceanu | Liviu Nanu [21.Jul.10 15:45] |
| Dan, mă bucur că găsești și altceva în afară de anecdotică. De fapt, tu ești un cititor atent și știi să descoperi ce este scris și printre rînduri. Pe de altă parte, există suficiente trimiteri cu tentă politică în (aproape) toate episoadele din Bicuță, căci politica este un izvor nesecat de inspirație, cu toți păcălicii ei care ne conduc. Onorat de vizită și scuze pentru întîrziere, am așteptat să se adune cel puțin două comentarii. Aurel, transmite-i maestrului Doman toată aprecierea mea. Nu-l cunosc personal, dar sper ca această situație să nu rămână așa mult timp. Și ai grijă de tine, vezi că rîsul îngrașă. Îți spun eu care am văzut multe comedii la viața mea. La „comedii” poți pune accentul unde vrei, tot aia e... Sper să apară și volumul doi, dacă găsesc o editură generoasă pe vreme de criză. Dacă nu, nu, vorba soldatului sovietic. | |
| = . | iarina copuzaru [22.Jul.10 11:40] |
| Așa cum ne dați umorul în "rățile" acestea, chiar că o ofertă de nerefuzat pentru cititori. Poate și un împrumut rambursabil (incongruent sau nu): dați umor, primiți zîmbete:) Succes și în găsirea editurii. | |