= era timpul. Ottilia | Ioan Barb [04.Jul.10 18:24] |
"gândul alerga înaintea mea ca o mireasă în brațele destinului" Versuri bune într-un poem în care ai dozat binișor materialul poetic și, în mare măsură, ai reușit. Un poem scris în stilul care îți vine cel mai bine. Am citit cu plăcere, Ioan. | |
= . | Ecaterina Bargan [04.Jul.10 19:59] |
nu pot sa nu remarc schimbarea, intr-un sens pozitiv Ai imagini bogate, multe simboluri, motive forte Cu toate astea mai poate fi lucrat nitel textul Eu zic ca e bine sa fie cat mai putine adjective si culori, daca nu e tot aceeasi Dar, oricum, e puternic, pentru ca in materia asta adunata aici sunt estente pretioase, daca e sa le combini mai rational Uite cum as citi eu de exemplu (cu scuze ca tai mult) timpul năvălise cu oameni râsetele se rostogoleau din gură în gură soare pe creștet si o mie de cuțite zvârcolind norii elicele albastre în ochii mei înghițisera moartea de nu știu câte ori flaconul zăcea cu gura căscată un țipăt o camera cu iederă o baltă sângerie în pântecele păcatului | |
= Katy, Ioan, | Ottilia Ardeleanu [04.Jul.10 23:27] |
bucuroasă că ați trecut pe aici. Ioan, voi încerca să revin asupra textului. Katy, varianta pe care o sugerezi e altfel. voi încerca și eu să modific, ținând cont de ea. desigur, voi lăsa timp pentru limpezire. mulțumesc pentru că ați lăsat părerile aici, Ottilia | |