| = mi se face rău după țigările lor | Alexandru Gheție [02.Jul.10 13:37] |
| ”dacă am ajuns singur prin glodul ăsta, nu înseamnă că am plecat singur. S-au tot rătăcit din ei pe drum. Pe unul l-a înțepat viespea cu burtă roșie” e multă nostalgie în poemul acesta, dincolo de versuri se simte jocul adultului cu micile vise ale copilului de altădată... ajuns în țara mică și tristă copilul adult își însușește atributele acesteia, devine asemeni locului de refugiu, mereu cu gândul în urmă. Interesant este finalul - care sugerează de fapt o rătăcire prin lume, femeile iau toate forma unei siluete care face cu mâna și :) ți se face rău după țigările ei/lor. Mi-a plăcut, alex | |
| = ... | Laurentiu Enache [04.Jul.10 00:05] |
| Mi-a placut acest poem si modul in care el este scris. Are o anumita maturitate, totul e dozat bine, nu exista exces sau extrema. Putini sunt cei care pot tine in frau un text atat de personal. | |
| = Multumesc | Adrian Suciu [08.Jul.10 12:02] |
| Va multumesc amindurora pentru atentia lecturii si generozitatea comentariilor. | |
| = Poveste cu efecte apotropaice - cine se crede răul să-mi fie frică de el? | Dragoș Vișan [09.Jul.10 19:44] |
| Se începe cu un caleidoscop de imagini, de la vârste apuse încoace. Apoi, pe la mijloc predomină ceva hirsut în poveste (actorul cu machiaj fiind doar proiecția unui alter ego). Vârsta aceasta, a celor patruzeci de ani, amestecă pe chip, în paste de culoare schimbate, experiențe, învățările, dezvățul, stări fizice și de spirit, pregătind o armură de viking, ce nu poate fi străpunsă cu una cu două, nici de săgetările unui Amor, spuse de femeile neascultate. Oprirea cunoscuților poate fi comparată, în aceste versuri, dinspre final, cu o încercare de alungare a răului lăuntric sau mai de grabă, a indiferenței. Are un efect apotropaic derularea acestui schimb de povești cu sinele, cu lumea, cu Dumnezeu în ultimă instanță, bineînțeles pentru alungarea necurăției. | |