Comentariile membrilor:

= .
Mihai Robea
[30.Jun.10 06:30]
.observ ca ai mers mai mult pe varianta dostoievskiana, tragica, dar primenitoare...acolo era vorba de slavismul ortodox..nu era vorba de România inceputului de mileniu(de exemplu),.. am indoieli ca recluziunea infractionala isi poate atinge scopul in anumite societati, data fiind dispunerea pe verticala a infractionalitatii, lipsa de credibilitate a institutiilor, ..am indoieli mari ca in aceste conditii privarea de libertate este asumata ca un rezultat al greselii(pacatului), realitatea este mult mai brutala si perversa, desigur intunecata, toate datele care ajung la noi o confirma.

Ma gandeam la o discutie despre recluziunea limbii si pierderea armoniei, a echilibrului, la focalizarea atentiei pe lucrurile marunte si nesemnificative( pana la excrescente absurde si grotesti), pur materiale, fardata sub masca unor stiluri noi, de fapt manipulatorie, la artizanii ermetizarii si inchiderii intr-o lume aparte a celor ce scriu (o incercare atavica de molesire si anihilare?), dar mai ales la ruperea acelei legaturi indisolubile intre 'spunere', gandire si simtire.
Cred ca este un eseu care incearca si pe alocuri reuseste, un eseu punctat de lucruri interesante.

= sînt
Corneliu Traian Atanasiu
[30.Jun.10 08:04]
mai curînd niște însemnări despre o sau mai multe idei. Și, cum în evoluția ideilor există mai multe etape: unii le prefigurează, alții le figurează și apoi, cînd sînt puse în practică, toți le desfigurează. Eu mă jucam puțin cu sensurile posibile și cred că făceam exercițiul (poate gratuit) de a mă vedea pușcăriaș.
= .
Mihai Robea
[03.Jul.10 22:39]
Nu este o regula, Corneliu, daca ar fi sa amintesc doar doua cazuri bine-cunoscute, cel al lui Martin Luther si al lui Napoleon Bonaparte, ma refer la Napoleon reformatorul, el a si reusit sa puna in practica(cumva instantaneu) cam tot ce a gandit privitor la nevoia de a reforma institutii invechite si de a fonda altele noi, cerute de alte realitati, apoi ma gandesc la Bizant, Rusia tarilor, China, ..cazurile in care ideile au fost preluate in practica fara a fi deformate inclina balanta, daca e sa ne referim la raportul moral/imoral, deja intram intr-o alta discutie.
Chiar si cazul lui Marx comporta destule nuante, de la economistul atins de geniu(cum spun chiar unii dintre adversarii sai care au studiat Capitalul) la fanaticul militant este o distanta lunga...dar mai mica decat cea pana la Morus si Campanella.
Chiar si incercarea nazismului de a stabili oarescare legaturi mai ales cu filosofia si muzica germana nu prea a fost luata in serios, din multiple considerente, cele mai multe de bun-simt.
Apoi ma gandesc la 'utilitarismul' Chinei de azi, rezultatul unei legislatii complexe, al unei dispuneri gandita atat pe orizontala cat si in profunzime, sunt fenomene in derulare, se intampla sub ochii nostri.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= .	Mihai Robea [30.Jun.10 06:30]
.observ ca ai mers mai mult pe varianta dostoievskiana, tragica, dar primenitoare...acolo era vorba de slavismul ortodox..nu era vorba de România inceputului de mileniu(de exemplu),.. am indoieli ca recluziunea infractionala isi poate atinge scopul in anumite societati, data fiind dispunerea pe verticala a infractionalitatii, lipsa de credibilitate a institutiilor, ..am indoieli mari ca in aceste conditii privarea de libertate este asumata ca un rezultat al greselii(pacatului), realitatea este mult mai brutala si perversa, desigur intunecata, toate datele care ajung la noi o confirma. Ma gandeam la o discutie despre recluziunea limbii si pierderea armoniei, a echilibrului, la focalizarea atentiei pe lucrurile marunte si nesemnificative( pana la excrescente absurde si grotesti), pur materiale, fardata sub masca unor stiluri noi, de fapt manipulatorie, la artizanii ermetizarii si inchiderii intr-o lume aparte a celor ce scriu (o incercare atavica de molesire si anihilare?), dar mai ales la ruperea acelei legaturi indisolubile intre 'spunere', gandire si simtire. Cred ca este un eseu care incearca si pe alocuri reuseste, un eseu punctat de lucruri interesante.

= sînt	Corneliu Traian Atanasiu [30.Jun.10 08:04]
mai curînd niște însemnări despre o sau mai multe idei. Și, cum în evoluția ideilor există mai multe etape: unii le prefigurează, alții le figurează și apoi, cînd sînt puse în practică, toți le desfigurează. Eu mă jucam puțin cu sensurile posibile și cred că făceam exercițiul (poate gratuit) de a mă vedea pușcăriaș.

= .	Mihai Robea [03.Jul.10 22:39]
Nu este o regula, Corneliu, daca ar fi sa amintesc doar doua cazuri bine-cunoscute, cel al lui Martin Luther si al lui Napoleon Bonaparte, ma refer la Napoleon reformatorul, el a si reusit sa puna in practica(cumva instantaneu) cam tot ce a gandit privitor la nevoia de a reforma institutii invechite si de a fonda altele noi, cerute de alte realitati, apoi ma gandesc la Bizant, Rusia tarilor, China, ..cazurile in care ideile au fost preluate in practica fara a fi deformate inclina balanta, daca e sa ne referim la raportul moral/imoral, deja intram intr-o alta discutie. Chiar si cazul lui Marx comporta destule nuante, de la economistul atins de geniu(cum spun chiar unii dintre adversarii sai care au studiat Capitalul) la fanaticul militant este o distanta lunga...dar mai mica decat cea pana la Morus si Campanella. Chiar si incercarea nazismului de a stabili oarescare legaturi mai ales cu filosofia si muzica germana nu prea a fost luata in serios, din multiple considerente, cele mai multe de bun-simt. Apoi ma gandesc la 'utilitarismul' Chinei de azi, rezultatul unei legislatii complexe, al unei dispuneri gandita atat pe orizontala cat si in profunzime, sunt fenomene in derulare, se intampla sub ochii nostri.