| = . | nica mădălina [23.Jun.10 10:57] |
| pentru directețe, aș renunța la brâul de lână, lăsând doar fuiorul (imaginea e mai pătrunzătoare, grație obiectului însuși). aș mai spune, de asemenea, timpul îngenunchează, fără aici, pentru că, pe de o parte, este vorba deja de un prezent continuu, în care trecutul se topește, având aceleași consecințe deja de ceva vreme, bătrânețea fiind ajunsă la stadiul de continuum. pe de altă parte, este evidentă plasarea în "aici" al personajului descris, precizarea prin adverb e redundantă. același lucru despre "aici" aș aplica și la lumină. și "dar" din penultimul vers este subînțeles. jocul de planuri "eu-ea" rezultă din claritatea formulării și din construcția întregului textul, cătâ vreme "eu" este cel ce descrie, naratorul, iar "ea" este personajul descris. | |
| = err | nica mădălina [23.Jun.10 10:58] |
| întregului text, desigur. cu scuze | |
| = mădălina | Alexandru Gheție [23.Jun.10 11:04] |
| mulțumesc pentru trecerea pe aici și pentru sfaturile utile pe care mi le oferi. Ai perfectă dreptate... În ceea ce mă privește, prepozițiile, conjuncțiile, uneori adverbele îmi cam dau dureri de cap :). Te mai aștept pe aici, mulțumesc... alex | |
| = când privesc. Alex | Ioan Barb [23.Jun.10 12:31] |
| "am veșnic impresia unei crime", în fața trecerii timpului de care nu suntem vinovați. "bătrânețea i-a intrat prin piele ca un fuior" imagini remarcabile în acest poem și interesantă mi se pare nota de revoltă, totuși discretă, în fața trecerii, a drumului spre apus. Un poem bun. Cu prietenie, Ioan. | |
| = Alex, | Ottilia Ardeleanu [23.Jun.10 20:19] |
| remarc și eu: "bătrânețea i-a intrat prin piele ca un fuior", "veșnicia își târăște nodulii în saci" și chiar o exprimare aproape identică unui vers din "bunica": "timpul a îngenuncheat și el". desigur, titlul spune totul. "nu mai suport mutilarea"! numai bine, Ottilia Ardeleanu | |
| = ioan, ottilia | Alexandru Gheție [23.Jun.10 22:08] |
| vă mulțumesc pentru semne... ioan - ai văzut bine revolta de aici, într-un fel explicabilă și firească :), dacă privim ce poate face trecerea, uitarea... ottilia - mă bucur că ți-a plăcut, vă aștept aici cu drag, alex | |
| = semn. | Dely Cristian Marian [24.Jun.10 21:59] |
| accentuez și eu pe versul cel mai proeminent în contextul poeziei: "am veșnic impresia unei crime" cred că titlul ar putea fi mai scurt. cu asumarea lecturii, cristian | |
| = ~ | Alexandru Gheție [24.Jun.10 22:21] |
| cristian, multumesc pentru semn... te mai astept pe aici. alex | |
| = alex gheție- nimic nu mă duce cu gândul | Mihaela Roxana Boboc [25.Jun.10 12:49] |
| Cred că este cel mai bun poem al tău. Forță, deopotrivă sensibilitate, cuvinte alese cu grijă, fraze frumos construite ca acestea: "îmi spui că veșnicia își târăște nodulii în saci" sau această strofă puternic vizuală: "întunericul felinarului de la poartă zvârle plete cafenii încolăcește picioare pe uluci putrezite pe urzicile din colț" Acest stil de a scrie ți se potrivește foarte bine. Cu bucuria lecturii, Mihaela | |
| = mihaela | Alexandru Gheție [25.Jun.10 13:01] |
| este interesant ce-mi spui... acesta este un text mai vechi prelucrat... Oricum îmi pot bine da seama de ceea ce scriam acum vreo 5 ani și ce scriu în prezent. Nu neapărat un progres, dar cu certitudine o schimbare în a aborda diverse teme. Dacă ai timp uite cum arăta textul prin 2006 - http://agonia.ro/index.php/poetry/1749611/bunica_acoper%C4%83_dulcea%C5%A3a_de_smochine - :)). În fine, mă bucur că treci pe aici, mulțumesc pentru aprecieri, cu prietenie, alex | |