| = ,,pe covorul meu viu descompus'' | Claudia Minela Petre [22.Jun.10 14:23] |
| pe acel covor te văd stând pe burtă și citind sau scriind...sau poate covorul viu descompus este simbolul vieții...îmi spui tu. ,,o livadă de ? în care mama'' Ștefan, cred că ai omis ceva. O imagine specială, sensibilă raportată la copilul inocent de atunci care nu s-a pierdut în intemperiile vieții. ,,cum mâncam cireșele în copilărie cu tot cu sâmburi sperând să îmi crească acolo o livadă...'' O asociere a trecutului cu prezentul, pastelat prin imagini ireale ,,măgar de aur ros de molii''. ,,fata aceea la puterea o mie...''chiar este în sufletul tău deși ți-ar plăcea să crezi că a fost ,,practic o nimica toată...'' este una dintre puținele poezii prin care transmiți sincer, de aceea am intervenit. mi-a plăcut cu bine C&M | |
| = . | ștefan ciobanu [22.Jun.10 15:33] |
| claudia, nu e nicio omisie acolo. este exact cum trebuie. cat despre sinceriatate, niciodata nu am fost ipocrit. poate ca sunt elementele mai aproape de palpabil. dar in rest, nu! multumesc de trecere! | |
| = Ștefan Ciobanu, iată | Ottilia Ardeleanu [22.Jun.10 17:54] |
| multă fantezie aici (cu dureri de cap). Titlul este mai mult decât simpatic. Finalul… ei, da, ce final! Ottilia Ardeleanu | |