Comentariile membrilor:

 =  soacra nu piere așa ușor
milos petru
[13.Jun.10 19:01]
Bucuros un ginere român
Când soacra sparse-un val mai mare:
Apa trece pietrele rămân,
Și soacra mea-i o piatră tare.

 =  Ghinion
Vasile Ilin
[13.Jun.10 20:34]
După cum bine se știe
Ghinion avuși cu carul,
Fiindcă soacra cea nurlie
Se iubea cu salvamarul.

 =  D-le I. Cuzuioc
Eugen Sfichi
[14.Jun.10 09:05]
Inepuizabila soacră...
Îmi pare rău că e o problemă cu ritmul în versul 4:

Și-un ginere ofta pe mal:
-Vai,ce e val ca valul trece.

Din păcate cuvântul "vai" este o interjecție și accentul cade pe el. În alte cazuri, într-o succesiune de cuvinte monosilabice ne mai putem juca puțin cu accentul.

Răspuns
Catrenul ți-e puțin neteafăr,
Deși se-nfruptă din Luceafăr...
E.S.

 =  Domnului Ion Cuzuioc
Eugen Sfichi
[14.Jun.10 09:05]
Ați preluat în întregime un vers din Luceafăr... Nu era obligatoriu să puneți ghilimele pt că sunt cunoscute, dar era bine dacă totuși puneați. Ați folosit "Ce e val ca valul trece" din "Glossa". Când sunteți la mare, ca în catrenul dv. și vă ispitesc vecinele de pe plajă, gândiți-vă la următoarele versuri, tot din "Glossa":
"De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece."

E o sugestie pt alte catrene.
E.S.

Post scrptum. Cum ne adresăm unul altuia? Uneori o facem neprotolar, alteori ezităm.



 =  n-ai avut noroc
Laurențiu Orășanu
[14.Jun.10 07:14]
Intrând sărmana-n apă rece,
Luată-a fost de primul val
Și-un ginere ofta pe mal:
-Vai,ce e val ca valul trece.
(Ion Cuzuioc)

Văzând-o gata să se-nnece
În valul mării - nu c-un măr,
Un salvamar, din apa rece,
O trase, ca-n catren. De păr.

Calimero

 =  Soacrele înnoată bine!
Aurel Sibiceanu
[14.Jun.10 07:41]
Ioane,
ascultă aici, să vezi ce ghinionist e ăsta:

http://www.youtube.com/watch?v=Rhmnn8_dQZM

 =  Doi de n
Dan Norea
[14.Jun.10 08:13]
Domnilor, fie că soacrele înoată bine, fie că se îneacă, o fac cu un singur n. Regula zice că apar doi de n numai la cuvintele în care în e prefixul unui cuvânt care începe cu n: înnopta, înnoroi...

 =  Nor ! La Pitești s-a înnorat !
Aurel Sibiceanu
[14.Jun.10 08:56]
Știam, Nene Dane, dar am rămas fidel
formei vechi, cu doi de "n", așa cum
mi-a explicat învățătoarea mea; anume
că etimologic cuvântul în "cestiune"
vine din Lat. pop. innotare.
Ulterior s-a decis eliminarea unui "n".

 =  Laurențiu Orășanu!
Ion Cuzuioc
[14.Jun.10 09:16]
Văzând-o gata să se-nnece
În valul mării - nu c-un măr,
Un salvamar, din apa rece,
O trase, ca-n catren. De păr.


Calimero

Simțind sărmana că se-îneacă,
Dori să se salveze ea cumva
Și ca ginerelui să-i placă
S-a agățat de-a lui ce-avea ceva.

p.s.Mulțumesc mult Laurențiu pentru trecere!

 =  Eugen Sfichi!
Ion Cuzuioc
[14.Jun.10 09:31]
Ai perfectă dreptate Eugen,și din nou problema ritmului academic UER.De dragul lui am și implantat inutilul,, Vai,,.Ne adresăm ca-ntre confrați-la tu-și basta.
Cu amiciție Ion!

 =  puterea obișnuinței
Marius Bartiș
[14.Jun.10 14:21]
De la ginere când pleacă
Soacrele găsesc prilej,
Ca "ieșirea" să și-o facă:
Totdeauna...val-vârtej!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !