| = Ioan Barb, | Ottilia Ardeleanu [09.Jun.10 21:30] |
| cred că moartea face parte din viață, că moartea poate însemna renaștere, deci pot apărea "trandafiri purpurii în colțul buzelor " și poate fi și acea primăvară ce se așează, trist, peste versurile tale. Ottilia Ardeleanu | |
| = ioan | birzu daniela [09.Jun.10 22:17] |
| ioan, mi-a plăcut titlul. poemul respiră frumos după parerea mea, iar strofa a doua mi-a placut foarte mult. cu prietenie, daniela | |
| = primăvara din moarte- Ioan Barb | Mihaela Roxana Boboc [09.Jun.10 23:28] |
| Da, acesta este un poem echilibrat. Evoluează bine, interesantă comparație: ”simt cum toate orașele planetei/se prăbușesc pe un piept imens și mor/ca niște femei măcinate de tuberculoză”. Din nou un final paradoxal, ”și în moarte se face uneori primăvară”, da, de ce nu? | |
| = re-Ottilia, Daniela, Mihaela, | Ioan Barb [10.Jun.10 08:38] |
| Ottilia, îmi sunt benefice comentariile tale și încurajările constante. Bârzu Daniela, mulțumesc pentru prezență și onorat de cuvintele frumoase, sper să ne citim, din nou, reciproc. Muhaela, de asemenea susținerea ta are o mare valoare. Vă mulțumesc tuturor, cu considerație, Ioan. | |
| = optimism... | Alexandru Gheție [10.Jun.10 11:31] |
| călătoria prin sine este cel mai dificil lucru... până la a constata că "și în moarte se face uneori primăvară", sunt o serie de probe prin care eul se sacrifică pe sine :). Interesantă imaginea aerului care deschide poartă cu poartă. Mi-a plăcut mult aici: "în seara aceasta simt cum toate orașele planetei se prăbușesc pe un piept imens și mor ca niște femei măcinate de tuberculoză" cu prietenie, alex | |
| = re-Alex | Ioan Barb [10.Jun.10 15:10] |
| Mulțumesc pentru trecere și pentru descifrarea poemului. Ioan. | |
| + O steluță pentru toate textele citite până acum și în mod deosebit acest poem | Maria Prochipiuc [10.Jun.10 23:30] |
| La primul vers aș schimba acel ,,o,, cu ,,am,, să cobor, în rest un poem rotund, bine dozat cu imagini interesante, am remarcat: ultima suflare le aprinde trandafiri purpurii în colțul buzelor se sting misterioase Ambiguitatea cuvintelor dă acea notă de mister imaginilor: în pântecele maicii sale până la naștere se pregătește să înfrunte lumina țipând Întregul poem pentru mine este o metaforă ambiguă, cu semnificații imprecise, lăsînd cititorului rolul de interpretare. Valoarea poetică trebuie luată pe global. | |
| = Re- Maria Prochipiuc. Mulțumesc. | Ioan Barb [10.Jun.10 23:41] |
| Vă mulțumesc și sunt în același timp onorat de interesul arătat pentru textele mele, pentru susținerea pe care am simțit-o din partea d-voastră și care mă încurajează să cred că nu scriu în zadar. Cu o deosebită considerație, Ioan. PS Voi face și corectura semnalată. | |