| = "și te trezești" | Alexandru Gheție [01.Jun.10 13:52] |
| da, îmi place aici... Este un text bun, ai început în forță și ai reușit să menții acest ritm alert până la final. Finalul este și el reușit, acel "setea va fi tot mai mare" e tare bine inserat... Bună atmosfera, construcția solidă, imaginile ok, ce să ne mai rotim în jurul cozii, felicitări! :) "mișcările cu care îți învelești oasele sunt tălpi îți acoperă neputința cu nepăsare" Cu prietenie, alex | |
| = Ehe, | Liviu-Ioan Muresan [01.Jun.10 15:15] |
| este o poezie a reașezării, a redefinirii, bineînțeles că e o nouă recunoaștere de sine. E bine structurată, puțin facilă dar inteligibilă și de stare. Aș zice "sub tălpi" acolo, cred că e mai plastic. Am citit cu plăcere. LIM. | |
| = ... | Monica Manolachi [01.Jun.10 16:28] |
| un poem de ziua copilului care nu mai este doar copil, fiindcă îi cresc rădăcini și prin alte părți decât "în mecanismul lor"... poate s-ar mai putea lucra la penultima strofă, unde întrevăd noile rădăcini. | |
| = "vezi golul din tine din jur" | Ottilia Ardeleanu [01.Jun.10 17:51] |
| mi se pare o poezie a realității relatate cu franchețe, ca atunci când îți dai seama că tu, cea care erai, ai devenit altcineva. rădăcinile există. ele, însă, se dezvoltă. devin mai însetate. "apoi foamea"! mi-a plăcut ascensiunea expunerii. Ottilia | |
| = alex, liviu, moni, ottilia | Ecaterina Bargan [01.Jun.10 18:50] |
| ce de-a lume în poiană, spuse fata năzdrăvană. mulțumesc frumos pentru cuvintele lăsate aici. alex, încă încerc să mă dumiresc cum de le-am meritat - felicitările. liviu, mă bucur. să mai treci, să mă mai citești așa. moni, uite că mi-ai mai deschis niște sensuri noi. o să revin când va fi timp. ottilia, realitate întotdeauna. depinde cum o aduc. | |