| = . | ștefan ciobanu [31.May.10 12:06] |
| : mi-a placut in mod deosebit prima strofa. are un aer aparte, poetic. poezia este cladita pe adanc, pe venirea din subconstient a trairilor. a mangaierilor | |
| = adânc | birzu daniela [31.May.10 15:52] |
| frumos adânc. cred că tuturor ne e teamă de peștele adâncului..:) daniela B | |
| = ~ | Alexandru Gheție [31.May.10 14:33] |
| stefan, multumesc pentru semn... ma bucur ca a placut, asa e, ai surorins bine acel adanc-subconstient. Te mai astept aici, cu drag alex | |
| = alex gheție - adânc | Mihaela Roxana Boboc [31.May.10 14:45] |
| Mi-a plăcut acest poem. E concis, vin foarte bine acele fraze între strofe. O mare de trăiri aici, sentimente de singuratătate, nesiguranță, dor. Toate vin din adânc. Finalul ”ți-ai acoperit fruntea” are multă interiorizare în el, are aici semnificația: ți-ai acoperit sufletul, ți-ai pus măști. Din nou tonul familiar, intim, confesional- numai așa se poate vorbi cu ile... | |
| = Poem | Liviu-Ioan Muresan [31.May.10 17:40] |
| bine structurat, strofele se leagă, prima e mai reușită, simboluri bine redate. Cred că titlul e bine ales, chiar dacă m-a derutat inițial. Se susține. LIM. | |
| = Cute. Alex | Ioan Barb [31.May.10 18:24] |
| "mângâi cutele cearceafului până la tine", îmi sugerează drumul pe care ai mai trecut și la capătul căruia observi "cum s-au mai rotit anii prin noi". La capătul drumului mi se pare că nu stă o singură femeie ci chiar dragostea, care are ochii tot mai frumoși, mai expresivi, mai atrăgători, odată cu trecerea timpului. Este la fel de frumoasă, pentru că nu moare niciodată și dintre toate, doar dragostea rămâne. O părere, Ioan. | |
| = . | Ecaterina Bargan [31.May.10 20:40] |
| ai imagini repetitive. adica se simte si o legatura intre textele tale. de parca ai intentiona sa conturezi un stil in care sa fii recognoscibil, cu ile sau fara ile. nu stiu daca e bine sau rau. si nu prea pricep intentia gerunziilor din strofa de la început, de după breton: continuitatea imaginilor, sau crearea senzatiei de adancime? dar tehnica e linistita si lasa spatiu, lasa frau liber vrsurilor. asta imi place. | |
| = ~ | Alexandru Gheție [31.May.10 20:06] |
| daniela, mihaela, liviu, ioan - va multumesc... daniela - asa si trebuie, sa ne temem de pestele adancului :) mihaela - ma bucur ca ai remarcat finalul, nu eram sigur ca e unul reusit. Asa va ramane, multumesc... liviu - chiar daca pare mai scurt, scris la repezeala, asta chiar e un text care m-a chinuit ceva :). Incantat ca e bune structurat... ioan - o frumoasa interpretare, imi place cum treci dincolo de text. Da, e vorba de dragoste aici, de dragoste si de pestele adancului care inoata prin abisul ei :) alex | |
| = Alexandru Gheție, | Ottilia Ardeleanu [31.May.10 20:46] |
| eu cred că versul de început, versul de final - care are același înțeles dar exprimat în alt mod și versul de mijloc, al prăpastiei, înnoadă cele două strofe mari, după mine, reușite amândouă: prima a sinelui, imaginară, a doua - cea reală. cred că această combinație are farmec, transmite prin "adânc" și sensibilitate. Ottilia Ardeleanu | |
| = ~ | Alexandru Gheție [31.May.10 21:54] |
| ecaterina, ottilia, va multumesc... ecaterina - ma bucur ca ai vorbit de imaginile repetitive... sincer nici eu nu stiu daca e bine sau rau :). Despre tehnica linistita, la asta ma straduiesc, e bine ca a mers aici. Gerunziile da, adancesc cumva :). Te mai astept aici, cu drag ottilia - da! :) exact asta am si incercat - ti-ai lasat breton si ti-ai acoperit fruntea sunt versuri aproape identice, rolul de a inchide discursul, de a ascunde secrete din adancuri, de a acoperi pur si simplu... riduri. Multumesc, alex | |
| = imi place | Raul Ionut Coldea [31.May.10 23:32] |
| imi place mult acest poem, sunt foarte bine cenzurate cuvintele, starea e slefuita perfect. Cred totusi ca primul vers este din alta poveste. Raul | |
| = Poetul care află ce este când scrie din credința a ce vede și presimte ea. | constanta mezdrea coman [01.Jun.10 09:28] |
| Alexandru Gheție, Poetul care află ce este când scrie ce vede, ce presimte ea! Acel plonjon, acest scăldat,adâncul uimitoarelor hăuri din ochii ei! "Cum s-au mai rotit anii prin noi", oferă tabloului dimensiuni atemporale. Si toate acestea din nevoia de a-și răspunde frumos și încurajator nu doar sieși,poetul, când ea face o schimbare cumva ajutătoare nu doar sieși.Un dialog subtil,profund,poemul! Iar teama,ancestrală!Ne face bine.Mulțumesc, Alexandru Gheție,Constanța Mezdrea Coman. | |
| = ~ | Alexandru Gheție [01.Jun.10 08:40] |
| raul, mulțumesc pentru semn... mă bucur că ți-au plăcut versurile acestea care mă apropie de... adâncuri :). Te mai aștept pe aici, alex | |
| = ~ | Alexandru Gheție [01.Jun.10 14:12] |
| mulțumesc, constanta mezdrea coman, pentru semn... mă bucur că a plăcut textul acesta... alex | |