| = ”vreau să curgă lumina prin mine” | Alexandru Gheție [25.May.10 19:56] |
| ”acoperă-mă în tine să nu stârnim umbrele” - eu pe versurile astea aș miza :) ele, frumoasele, îmi par esența poeziei. Am citit din nou pe ziua de azi un text plin de sensibilitate și delicat asemeni unor ”heruvimii ce ne acoperă/ochii cu aripile” să privim dincolo de privire apropierea lui dumnezeu, alex | |
| = re-Alex | Ioan Barb [25.May.10 20:14] |
| Mulțumesc pentru reperare și descifrare. Întotdeauna bucuros de prezență și de comentarii. Ioan | |
| = dulce | Liviu-Ioan Muresan [25.May.10 20:18] |
| și frumos poemul. Totuși cred că sînt prea mulți "îmi" și "mine". Parcă dăunează citirii cu voce tare și imaginii scrise a textului. | |
| = re - L.I.M. | Ioan Barb [25.May.10 22:58] |
| Mulțumesc pentru trecere și pentru apreciere. Sunt lucruri la care meșterim toată viața. Și cu poezia este la fel. Ești întotdeauna binevenit în acest loc. Cu prietenie, Ioan. | |
| = ioan barb | Mihaela Roxana Boboc [26.May.10 00:39] |
| Un poem suav, cu trăiri intense, în strânsă legătură cu natura. Îmi place tonul familiar, de confesiune între poet și iubirea sa. Finalul este deosebit prin acea senzație de sfială creată de apropierea lui Dumnezeu, prin heruvimii care ”ne acoperă ochii cu aripile”. Mare dreptate ai aici, Dumnezeu se simte, nu se vede. Un poem în stilul Ioan Barb: liric, fin, sensibil. Mihaela | |
| = re-Mihaela | Ioan Barb [26.May.10 11:33] |
| Mihaela ... cum poți tu să citești atât de exact. Apreciez faptul că ai înțeles că iubirea umană este doar o particulă din iubirea lui Dumnezeu și că iubirea este esență, dar noi nu trecem, de cele mai multe ori, de testul cojii. Cu bucuria reîntâlnirii, Ioan. | |
| = Superb dialogul în sânul Poeziei prin comentariile vârstelor tinere,mai ales. | constanta mezdrea coman [02.Jun.10 06:26] |
| Ioan Barb, Înălțat Poetul pentru a primi coloane albastre ce urcă,imagini revelatoare, inclusiv sonore,majestuoasa iubire-parte a Divinității- care,la rându-i, se apropie de Dumnezeu-Iubire! Superb dialogul provocat în sânul Poeziei prin comentariile vârstelor tinere,mai ales!Citesc și îmi spun: Prin "începuturile de dimineți ce urcă din rănile-flori deschise de iubire", necontenirea-Poezie! Cu prietenie și admirație pentru Creație din Creație a poetului care sunteți, Ioan Barb.Constanța Mezdrea Coman. | |
| = re-Constanța mezdrea | Ioan Barb [12.Jun.10 13:50] |
| Mulțumesc pentru apreciere și pentru trecere. | |