| = zbateri!!! | Doru Dorian David [24.May.10 23:35] |
| mereu si mereu umbra unui trecut viu(angoase}, panda, puterea celui dinafara, si ruga celui fara scapare... "atunci mă zbat ca o porumbiță prinsă în laț când puiul este aruncat din cuib și se zdrobește de stânci înainte să-i dea penele" ..... Da! susurul pe care-l face teama când curge prin mine firescul nefiresc: "acum aud cum răzbunătorul sângelui se apropie pe furiș ca o pasăre de noapte îi simt ciocul prin fiecare ungher" o zi buna! | |
| = Onorat. Doru Dorian David | Ioan Barb [25.May.10 11:06] |
| M-a onorat vizita, comentariul, totul. Cu multe mulțumiri pentru trecere, Ioan. | |
| = ioan barb | Mihaela Roxana Boboc [25.May.10 14:21] |
| Nu știu dacă este un strigăt către divinitate sau către iubire, dar dorința de eliberare este atât de puternică încât nu poți rămâne indiferent: ”dar Tu poți spune doar un cuvânt și mă vor scoate din temniță” Cuvântul este aici cel în măsură să dea libertate și să redea lumina și numele celui care ”mă zbat ca o porumbiță/prinsă în laț”. Un final sumbru, realist, ca un strigăt de ajutor sau ca o resemnare blândă: ”acum nu mă mai cheamă nicicum numele meu este întuneric...” Am citit cu drag, Mihaela | |
| = re-Mihaela | Ioan Barb [25.May.10 15:58] |
| Mă bucură lecturarea poemului meu precum și înterpretarea ta atât de obiectivă, nu știu ce să zic dar ai intuit exact mesajul poeziei. De fapt este un strigăt împotriva morții, adresat în aceeași măsură și dragostei umane și Divinității. Dacă mesajul a ajuns la cititor nu pot decât să fiu fericit. Cu o aleasă considerație, Ioan. | |