| = Oana Cristina Bănuță. Continuă. | Ioan Barb [21.May.10 11:08] |
| Poemul tău respiră și este frumos. Ideea este interesantă. Încet, încet, începi să descoperi culorile din cuvinte, din cifre, din tăcere. Acelea pe care nu le observi cu ochiul. Doar cu ochelarii poetului. Și culorile poeziei există peste tot și în toate. Depinde cât de mult dorești să le descoperi și să le expui. Nu uita că pictezi în inima cititorului. Cred că mai poți colora puțin acest poem. Și cred că dacă vei căuta - vei găsi. Oricum, acesta este drumul cel bun. Cu simpatie, Ioan. | |