| = ottilia si prietenia ascunsa in alb | Alexandru Gheție [16.May.10 19:01] |
| bine ti-au re-venit cliseele, otilia... Din nou surprinzi prin imagini reusite. vii. Tema aceasta a prieteniei e tare ciudatica :). Uneori ai impresia ca ai tot ce vrei, apoi prietenia iti fura tot. Din prietenie, nu de alta. Aici mi-au placut comparatiile, imaginea de la inceput, albul acela obsedant. Care acopera, orbeste si sufoca. Apoi lumea ca scena, cu reflectoare sosite tocmai dinspre scena, iar finalul, o noua defeinitie prieteniei, sau un alt fel de prietenie :). alex | |
| = On ”Clișeu 25” | liviu ofileanu [16.May.10 21:37] |
| Ottilia Ardeleanu, am avut plăcerea să citesc un text bun, cu fine încrustații în piele și autoadresat pentru ca orice lector să observe chinul scrisului,singurătatea și autoflagelările unui scriitor. Desigur, sunt și puncte comune dar ele pot fi trecute cu vederea dacă urmărim scopul propus: de a trezi oamenii la prietenie. Un cititor prieten, liviu ofileanu | |
| = Domnilor, | Ottilia Ardeleanu [16.May.10 23:15] |
| Alexandru Gheție, da, poate exista și o altfel de prietenie. Mulțumesc pentru comentariu și apropierea de text. Liviu Ofileanu, mulțumesc pentru generoasele cuvinte și pentru prietenie. Mă simt onorată de trecerea voastră prin această pagină modestă. Cu prietenie, Ottilia Ardeleanu | |