| = "într-o zi am sărit din mine" | Alexandru Gheție [25.Apr.10 17:43] |
| as incheia la "scuipând în sân", e mai multa forta acolo, ar fi un final brusc... Mi-a placut, e interesant ca sari lejer de la un registru la altul, nu te blochezi, nu esti prizoniera unui singur stil. Aici aceasta saritura inapoi este reusita, mai ales pasajele acelea gen - despre detenta invatasem..., etc... m-au atras. Am remarcat grindina care composteaza frunzele de vita, dar nu stiu cum sunt "fustele noastre lipite/în formă de fecioară" :), poate ma luminezi :)... Interesting, numai bine, alex | |
| = Alexandru Gheție | Ottilia Ardeleanu [25.Apr.10 20:00] |
| Alex, îmi place diversitea. Mă bucur mult că ți-a plăcut poemul, cu săritura lui spre înapoi. Cât despre fuste... lasă că pricepi tu... Te mai aștept, Ottilia Ardeleanu | |
| = pământul mânca norii și toată gura îi era plină cu apă stropea peste cuvertura ș | Ana Gabriel-Laurențiu [27.Apr.10 18:30] |
| saritura din tine, din timp, din clisee si inevitabil din atelier. ma bucur pentru tine si scrierea asta ( o consider foarte reusita, si foarte valoroasa). aici pana si ideile sar unele dupa altele (intr-o anumita ordine), cea ce este foarte bine. numai bine, Gabi | |
| = poezia | Liviu-Ioan Muresan [27.Apr.10 20:38] |
| e reușită, imaginile se succed repede, țin de copilărie. În ultimele două strofe aș renunța la "acum", se înțelege folosind prezentul. La fel la "aș mai", cred că merge bine la prezent acolo, la a doua strofă. Se vede o bună evoluție atît în exprimare cît și în percepție. LIM. | |
| = Domnilor, | Ottilia Ardeleanu [27.Apr.10 22:50] |
| Gabi, mulțumesc pentru aprecieri. Liviu, mulțumesc pentru sfaturi și încurajare. Ottilia Ardeleanu | |
| = Un poem pe registrele acute și grave ale inimii tale, Ottilia! | Dragoș Vișan [27.Apr.10 23:02] |
| Avalanșa amintirilor din copilărie este foarte lucid redată cu tot felul de instantanee, mai glumețe, mai condensate în ceea ce au însemnat ele. Metafora tenului amurgit pe care îl lasă pământul obosit, precum și superstiția datului cu sare la poartă ori pe pragul ușii când plouă (inedită pentru mulți!) din prima strofă nu pot decât să desfete urechile și văzul publicului. Jocurile copiilor se precipită prin tot orașul, desfăcând precum florile de uscat și plantele mării noi capacități perceptive. Ploaia se îmbină cu soarele, ziua cu noaptea - și din perspectiva evocării dinspre timpul prezent. | |
| = Dragoș Vișan | Ottilia Ardeleanu [28.Apr.10 23:21] |
| Mulțumesc frumos pentru comentariul tău generos. Îmi dă imbold. Ottilia Ardeleanu | |
| = despre sărituri: | Ottilia Ardeleanu [23.Aug.10 09:01] |
| am făcut corecturile, Liviu, sper că acum este în regulă. Mulțumesc pentru sugestii. Ottilia Ardeleanu | |