| = LIM | Ottilia Ardeleanu [11.Apr.10 22:29] |
| Viața este cel mai mare premiu pe care îl poate primi orice ființă. Artistul care nu suportă vreo comparație este mama. Ea este singurul artist care însuflețește. Ce frumos! Nimeni nu o premiază?... Ba da… viața născută… O mamă nu are nevoie de premiu, doar de un respect nemărginit. Din păcate, aceste opere de artă rezistă mult prea puțin în timp. Fiindcă nu sunt făcute din rocă, sunt făcute din carne și suflet… Ottilia Ardeleanu | |
| = suspinăm și ne sculptăm mușchii operele de artă | Ana Gabriel-Laurențiu [12.Apr.10 15:11] |
| interesanta viziune a vietii ca un premiu. acum nu stiu ce sa zic, oare mama este singurul artist sau e o opera facuta in doi? am remarcat o imagine foarte frumoasa ,,m-ai învățat să mă închin celui ce ți-a purtat mîna pe întunericul neființei". numai bine, gabi | |
| = "Opera de artă" în sine este premiul mamei | Cătărău Alina - Andreea [12.Apr.10 15:11] |
| dacă mama n-ar fi "artistă" și n-ar "sculpta", nu s-ar mai numi mamă. Mi-a plăcut nespus această asociere dintre artă și viață. Mi-au atras atenția următoarele versuri: "m-ai învățat să mă închin celui ce ți-a purtat mîna pe întunericul neființei." - Este genială sintagma "întunericul neființei" Cu stimă, Alina | |
| = Ottilia, Gabriel, Alina | Liviu-Ioan Muresan [14.Apr.10 21:12] |
| Ottilia, aceasta e soarta plăpîndei ființe, omul. Gabriel, da, e o operă în doi. Doar că mama se atașează de sculptură, și-o asumă. Alina, o bună apropiere de text. Și o fină remarcă. Vă mulțumesc de trecere și mesaj. LIM. | |
| = uimitor | matrana ioana irina [27.Apr.10 20:19] |
| daca ma gandesc ,eu as fi exclus partea cu berea din context insa restul ideii este superb. este uimitor daca ai putut sa percepi mama ca fiind o artista ajutata de divin si de sot ,bineanteles. o seara placuta. | |
| = matrana ioana irina | Liviu-Ioan Muresan [27.Apr.10 20:41] |
| vă mulțumesc mult pentru semn. Acolo se dorea o ruptură, credeam că se înțelege. Vă sînt recunoscător pentru percepție. LIM. | |