| = caltabosic | Maria Del [06.Apr.10 19:42] |
| George, nu pot face vreun comentariu temporalo-savant, ci doar unul caltabosic, cred ca insisi caltabosii care se leagana de sfoara ma impiedica a scrie filozofic (despre Perenitate si alte recuzite Lunare), dar vreau doar sa-ti spun ca mi-a placut, m-a uns la sufletul-urs menajer cu belsug de miere de umor proaspat-amarui si Poetul acesta mi se pare mai ales, mai ales Veritabil:), adica Poet, ca daca poetul nu e veritabil, apoi nu e Poet. | |
| = Răspuns | George Pașa [07.Apr.10 10:54] |
| De fapt, caltaboșii aceia pe sfoară au reprezentat și laitmotivul în jurul căruia s-a țesut "eposul" dramatic. Titlul inițial "Poemul caltaboșilor" mi s-a părut însă hilar și enervant, de aceea l-am modificat. Acesta nu e mai inspirat, dar voi mai lucra la text. Pe site oricum am făcut o mulțime de modificări, mai puțin în a treia secvență postată. Forma definitivă va fi însă numai în manuscris. Și acolo, probabil, va muri, întrucât nu-mi fac iluzii că piesa va fi vreodată publicată sau reprezentată. Îți mulțumesc, Maria, pentru semnul tău de lectură! P. s. Sunt mâhnit că ți-ai retras textele de pe site, dar probabil ai avut motive întemeiate. | |
| = . | Maria Del [07.Apr.10 12:18] |
| Mie mi s-a parut bun, subiectul pe care il tratezi tu e esential, fierbinte, actual si pentru mine, si mie imi pare ca prea ne pierdem in mode si uitam ceea ce e important, nu mai vedem frumosul daca e exprimat altfel decat il exprimam noi insine, nu mai pretuim cuvantul curat, ci doar rasuciri la moda, in insusi scrisul nostru din pacate, asa cum nu mai pretuim o fata proaspata de copila, acolo unde se vede fiecare navala de sange, asa cum nu ne mai pretuim insasi fata noastra interioara, asa cum e ea, ci doar una fardata „perfect” sau cel putin dupa ultimul fason sau cel putin dupa o taietura care ni se pare noua la un anumit moment de o incarcatura dramatica tocmai potrivita vietii noastre. Dar daca se pierde transparenta, daca nu mai intelegem incetul cu incetul cum reactioneaza vasele de sange, cele interioare, cele sufletesti, de pe obrazul celuilalt? E o pierdere aici, a veritabilului care doar cand e veritabil poate fi transfigurat. A farda nu inseamna a transfigura, chiar daca o faci cu setea de a darui o culme unui dramatism construit. De aceea mi-a placut scenariul tau, e o pledoarie pentru obrazul nostru interior de copila, asa l-am citit eu. Ne pierdem incetul cu incetul simtul de a intelege limba inaintasilor nostri, numai pentru ca ne credem in mod fals mai destepti decat ei. Cat despre textele mele, nu stiu, odata cu prostii sau nereușite de ale mele, acestea fiind motivele mele intemeiate de ștergere, am sters si multe cuvinte bune si ale altora si aceasta ma mahneste si pe mine, chiar mai mult decat as fi crezut. | |
| = Maria, | George Pașa [07.Apr.10 21:59] |
| Frumos spui "pledoarie pentru obrazul nostru interior". Și așa este, nu mă consider înafara acestor erori ale veacului nostru poetic. Important este că Poetul nu a spus că poezia ar fi murit, ci faptul că trebuie să nu pierdem legătura cu rădăcinile sale, dincolo de orice inovații. Îți muțumesc pentru această completare. | |
| + . | alexandru moga [08.Apr.10 10:06] |
| am citit am recitit si mi se pare bine inchegat si atent lucrat (imi place si cum ai aranjat in pagina; in general lumea vine si tranteste textul la gramada fara sa se gandeasca ca o parte foarte importanta este si aspectul estetic din pagina) e genul de stand-up care se practica - lumea sta la mese consuma ceva iar actorii joaca de fapt cred ca ar merge foarte bine pus in valoare de un regizor care sa iti inteleaga mesajul la la scena si nu o spun ca sa iti cresc selfestimul ci pentru ca intr-adevar ar merge perfect:) cu placerea lecturii:) | |
| = Răspund (din secolul XXI) | George Pașa [08.Apr.10 18:36] |
| Alexandru, sunt puțin uimit că ți-a plăcut această piesă de teatru miniaturală. E drept, am lucrat la ea, am cizelat-o, dar tot știu că nu e chiar ceea ce doream. În primul rând, nu prea mi-a reușit umorul, de aceea, am renunțat, în momentul scrierii celei de-a patra "migrene" la ideea de a crea aici o comedie. Vorba ta de altădată, îți trebuie mult talent pentru a scrie o comedie, deși n-aș spune că în acea proză era chiar ceva după tiparul celor din "Urzica". Sigur, dincolo de modestia afirmațiilor mele, nu înseamnă că nu m-am gândit că piesa ar putea fi reprezentată pe scenă, cel puțin într-un ambient ca acela de care vorbești. Dar eu nu prea am abilitatea de a pătrunde în această lume a teatrului, iar impresarul literar, dacă e de genul personajului Dox, mai bine lipsă. Îți mulțumesc pentru obiectivitate. | |
| + Despre Dox, Apis, edituri. Poetul e doar Intrusul în acest timp prezent. | Dragoș Vișan [09.Aug.23 18:04] |
| Curat murdar acest secol XXI, din care pleacă înapoi Poetul, "teleportat" din/în veacul XIX. O piesă satirică având ca temă literară un adevăr dureros: la noi, de la critica literară a anilor '90 e ceva putred în Danemarca. | |
| = Asta e. Se calcă încă pe cadavre. | Dragoș Vișan [09.Aug.23 18:08] |
| "Hilară mărturie-a nebuniei Din critica literară a anilor '90, a unora că Nicolae (nu le dau numele, se știu!) s-a împuțit mărul danez. Nu neapărat în literatură. Literatura poate fi foarte bună. Însă există un... Apis și unii cu edituri etc. Veresii literare, scandal și insinuări legate de muze. O atmosferă cam înecăcioasă de la cei cu multe fumuri... în hornuri. | |
| = Dragoș, | George Pașa [10.Aug.23 11:53] |
| Această scurtă piesă de teatru, publicată parțial și într-o revistă literară, sigur că n-a fost reprezentată pe scenă și nici nu cred că va fi vreodată. Îți mulțumesc pentru receptare, fie că ea a fost marcată și de duelurile de pe site. Înțeleg, de aceea, unele particularizări ale situațiilor scenice (sau „migrenice”, fiindcă eu am numit altfel scenele), care sunt inexacte. | |