| = . | Ecaterina Bargan [04.Apr.10 07:18] |
| mă bucur să aflu cât de bine poți scrie proză. am multe de învățat de la tine. mi-a plăcut descriprivul bine dozat și deloc plictisitor, discursul pe alocuri chiar poetic, foarte efectiv finalul, construcția și ca întreg... am citit cu interes. salut. | |
| = o scapare | Csiborg Mirco [04.Apr.10 08:41] |
| kitschuri, din germana Archibald Haddock | |
| = ~ | Cristina Sirion [04.Apr.10 23:35] |
| eb multumesc, apreciez ca ai citit, sunt fericita ca ti-a placut. aveam indoieli ca merita publicat, acum m-am mai linistit. cm nu observasem, voi corecta, multumtsc. | |
| = O proză cu adevărat consistentă, originală | Dragoș Vișan [05.Apr.10 08:20] |
| Protagonistul cu tumoră din nuvela "St. Helen" de Cristina Sirion trăiește o dramatică revelație. Își aduce aminte cum și-a reîntâlnit unele rude. Bunica Montaldo are comportamentul unei bătrâne românce, de pe la țară, iar faptul că este fermieră în America îi dă un farmec aparte. Nepotul ei constată că e bine să sape grădina, cu hârlețul. Brusc își remomorează accidentul iubiților săi părinți, ce se întâmplase cu treizeci și cinci de ani în urmă. Pe motocicletă, maică-sa îi murise instantaneu. Tatăl său este prezentat cum se zvârcolește în pat precum câinele, neputând să-și ierte marea neatenție. Această întâmplare este aflată de fiul său din istorioara de la Șosea, pe care tatăl său, înainte să moară și el, o sigilase într-o sticlă. Laitmotivul muntelui cu intrare, a muntelui în care erupția mocnește să se declanșeze, precum și cadrurile exotice îmi amintesc de proza scurtă a lui S. Maugam, iar fantasticul oniric de Axel Munthe. Însă tehnica narativă întrebuințată de "St. Helen" este amprentată decisiv de comportamentalismul lui John dos Passos, de Ernesto Sabato, iar înspre final de metoda onirică din proza lui Gellu Naum. O insesizabilă urmă din Marcel Proust face să se aglutineze percepțiile, pe baza memoriei involuntare. Nu prea se dau nume personajelor, tocmai pentru a li se investiga aproape autoscopic (a la Hortensia Papadat Bengescu - prințul Maxențiu din "Concert de muzică din Bach") originile și durerile adânci, bineînțeles fără tendințe caricaturale aici. | |
| = dragos | Cristina Sirion [05.Apr.10 21:42] |
| Iti multumesc pentru atentia cu care ai citit si pentru comentariul minutios. Sper sa mai treci. | |