| = . | Ecaterina Bargan [26.Mar.10 18:29] |
| nu inteleg de ce dar mi se pare incarcat prea incarcat textul. strofa patru e ceva mai limpede. in rest, as mai aerisi. | |
| = re Ecaterina Bargan | Alexandru Gheție [26.Mar.10 19:39] |
| nu înțeleg de ce ți se pare ne-aerisit... dacă aș fi scris mai economic, mesajul ar fi plutit în colții zborului, ar fi ieșit ceva tare ciudat. M-am gandit ce as putea scoate de aici, nu vad ce... oricum strofa a 4-a ar fi esența, deci despre ce aerisire e vorba? Multumesc pentru semn, mai meditez aici numai bine, alex | |
| = . | Ecaterina Bargan [26.Mar.10 20:05] |
| poate ca e vorba de cuvintele alese pentru a scrie aici. uite cum as vedea eu altfel textul, mai simplu adica: s-ar fi putut ascunde în ecoul glonțului în pata de sânge de pe rochia albă s-a întors în sine și-a pus capul în piept și-a amintit noaptea aia din tot satul fericirea aia sălbatică pe care o simțise clopotul mare care se blocase în mișcare liniștea aceea vuietul gloanțelor de dinainte sângele cald strâns într-o adâncitură - un blid enorm s-ar fi putut înălța a privit doar soldatul pușca a pâlpâit pământul a crăunit stins | |
| = re ecarerina bargan | Alexandru Gheție [26.Mar.10 20:21] |
| sa inteleg ca e vorba mai mult de o aerisire formala, de asezare a textului, mai putin de o aerisire din aia totala, de stergere a versurilor :) voi modifica putin aici, sa vedem ce iese. ok, mersi pentru timpul petrecut pe text, numai bine, alex | |
| = ... | iarina copuzaru [26.Mar.10 20:43] |
| Cred că din cauza faptului că nu mă simt bine în perioada asta, îmi permit să dau astfel de sugestii. Nu te supăra, Alex. Eu aș scoate vîjîitul metalelor, fiindcă ai apoi vuietul gloanțelor. Și aș mai scoate din adjectivele pr. (pentru că se repetă în cîteva locuri) și încă ceva (cum ar fi "mare", deranjîndu-mă că rimează cu "mișcare"), urmînd să fie așa: s-ar fi putut ascunde în ecoul glonțului în pata de sânge de pe rochia albă a fâlfâit s-a întors în sine și-a pus capul în piept și-a amintit noaptea aia în care ciugulise din tot satul fericirea pe care o simțise vibrându-i în pene clopotul încremenit în mișcare liniștea vuietul gloanțelor de dinainte sângele cald strâns într-o adâncitură un blid enorm s-ar fi putut înălța a privit doar soldatul pușca a pâlpâit pământul a crăunit stins Despre formă nu mă pronunț; eu nu pun preț pe ea. Iartă-mi îndrăzneala. Eu, dac-aș fi în locul tău, poate m-aș și supăra:) Am uitat să-ți spun: modificările astea sunt minore. Poemul, oricum ar rămîne, e fain. | |
| = ... | iarina copuzaru [26.Mar.10 20:55] |
| Nu mă las:) Încă ceva: să eviți repetiția lui care din "și-a amintit noaptea aia în care ciugulise din tot satul fericirea pe care o simțise vibrându-i în pene" eu aș scrie "și-a amintit noaptea aia când ciugulise din tot satul fericirea pe care o simțise vibrându-i în pene" | |
| = re iarina | Alexandru Gheție [26.Mar.10 20:57] |
| eu nu cred ca te-ai supara :). sunt mici modificari constructive... ma ajuta sa-i dau o forma finala, deci ma bucura implicarea ta. A, si voi alege aceasta varianta pentru ca, citind-o, e tare melodioasa, ai dreptate in legatura cu adj. pron. Inca ceva... o singra data m-a deranjat un comentariu la poezia, cred, trupul fara frumoasa, mai mult pentru tonul superior al commului, pentru lipsa justificarilor si pentru o varianta care m-a lasat rece. Te astept mereu cu placere, mersi pentru sfat, timp, etc... numai bine, alex | |
| = Alex | iarina copuzaru [26.Mar.10 21:11] |
| , ce mă bucur că nu te-a deranjat! Mi-a plăcut c-ai spus "melodioasă". Asta fiindcă de multe ori îmi cînt poeziile la chitară - în căutarea formei finale. Poate și poemul tău a fost obiectul unui astfel de experiment:) | |
| = Ne mai scriem, muzelor! | Dragoș Vișan [27.Mar.10 07:58] |
| Omul se scrie pe sine însuși exact după cum (se) simte. Forma artistică presupune și larghețea autorului la masa de creație, dar și un determinism, o vocație a cristalizării definitive. Eu aș putea să dau o variantă mai bună la "După melci" ori la "Luceafărul", însă autorii lor s-au muncit peste zece ani s-o facă. Chiar de aceea rog muzele să vină și pe la mine-n zbor, pentru că pe tine, Alex, te-au acaparat de tot! Vorbesc și-n versuri, mai șuguiesc. Ele fac un lucru util, pe lângă faptul că le auzim glasurile (poate mai originale decât ale noastre). Poemul? - dă bine oricum. Nu s-a observat aici personificarea de la-nceput a poemului-crăunit (fain de tot), care se-ascunde în orice urmă, în infrasunet, în pete, în dârele inimii... Adică în sentimentul primordial ce-i dă naștere! Glonțele sunt simbol poetic pentru indeterminările inspirației, pentru circumstanțe prenatale ale poemului. | |
| = re Dragoș Vișan | Alexandru Gheție [27.Mar.10 08:55] |
| dragos, multumesc pentru semn si pentru generoasele cuvinte. Am citit si eu despre a ta disputa din arcana fara nume cu T.D., nu m-am bagat insa, e totusi o problema personala :) Ai observat bine craunitul acela, la fel vuietul gloantelor... In ceea ce priveste muzele... sa fie pentru toti! :) numai bine, alex | |