| = On ”groapa cu lei...” | liviu ofileanu [21.Mar.10 08:53] |
| Angela Nache-Mamier a obișnuit cititorul cu diverse moduri de fluidizare ale poeziei pe care o scrie, și în textul de față recurgerea la lucrurile esențial umane dau tonul unei melancolii cu timbru personal. Poemul e o rostire molcomă, de om care a văzut multe și care știe să aleagă vieții părțile principale, cum să le diversifice. Astfel, dincolo de iluzii rămân bucuria de a fi fost viu, ”nimbul chipului fericit o părere cât o secundă”, speranța și amintirea, ca niște buzunare ale sufletului: ”doar prin ele aceste suave amintiri mai îmbogățim orizontul țărâna firul de iarbă pe care călătorim îngerește pădurea iubirea poemul frica ori bucuria de-a FI” | |
| = nepriceperea cititorului care a plecat cu traista plina. | viorel gongu [22.Mar.10 08:51] |
| Nu am "pregatirea" suficienta pentru a aprecia astfel de poeme, dar nu le ignor si nici nu le refuz. In astfel de situatii las subconstientul sa pasca in voie si sa spuna el, mizand pe faptul ca ceva ce ar fi putut fi, este acolo in el. La nivel constient, ghidandu-ma dupa un precept care zice"daca un poem a starnit o emotie, cat de mica, atunci nu a fost demersul in van", cu speranta ca nu supar pe nimeni,las un semn al trecerii mele spunand ca, m-am adapat si poemul nu a fost scris in zadar. Cu respect, Viorel Gongu | |
| = ... | iarina copuzaru [21.Mar.10 12:10] |
| Este un poem care îmbogățește, cu o structură a celor trei metamorfoze (mi s-a părut extraordinar că ordinea lor în poezie este cea înfățișată de Nietzsche): cămilă, leu și copil. Porniți de la răbdarea în singurătate și ajungeți la copilărie – salvarea acestui A Fi în întruchiparea purității. Titlul e o construcție solidă și expresivă, fiindcă leul nu devine simbol al eliberării (legat de metamorfozele de care vorbeam, ale spiritului), ci al unei voințe de care doar depindem. Astfel, de la filosofic la liric, de la chipul “brăzdat de aprige gheare” la “bucuria de-a FI”, de la o călătorie a durerii spre una îngerească, groapa aceasta cu lei a iluziei astfel am perceput-o. | |
| = liviu ofileanu + iarina copuzaru | Nache Mamier Angela [21.Mar.10 13:08] |
| liviu ofileanu, va multumesc pentru perceptia sensibila a acestui text reflectiile dvs.mi s-au parut judicioase iarina, un comentariu care m-a uimit si facut o deosebita placere ,cacai ati surprins esenta filozofica a acestui text despre sinele profund multumesc de apropierea sensibila,ca de obicei | |
| = "mă îngândur" | Alexandru Gheție [21.Mar.10 15:32] |
| "ceruri albe și negre concentrice cercuri și-ntre ele aripile străvezii,diafanul copilăriei și tinereții" - interesanta perceptie a trecutului prin imagini globulare :)Da, este o calatorie in adancul sinelui, de la durere la singuratate, de la constrangere la, pana la urma, nehotaratul a FI... Mi-a placut acest amestec de poezie si sensuri filozofice, de imagini si simboluri sugestive. "groapa de lei a iluziei" va deveni in final sinonim cu existenta insasi. Bun! cu placerea lecturii, numai bine, alex | |
| = alexandru ghetie-receptiv | Nache Mamier Angela [21.Mar.10 19:06] |
| va multumesc pentru rabdarea cu care analizati textele mele si talentul de a descifra intentiile autorului adesea suntem "concentrici",adica pe aceeasi lungime de unda multe multumiri amicale | |
| = viorel gongu-merci | Nache Mamier Angela [22.Mar.10 12:39] |
| am înteles ca pâna la urma ati "digerat" si "resimtit" macar o parte din acest text ca atare o mare "parte "din mine va multumeste | |
| = Ritmul marin în versurile Angelei! | Dragoș Vișan [23.Mar.10 21:36] |
| Poemul tău, Angela, are sunetul valurilor pe diguri. Am observat că sună ca o așteptare - o formare a crestei valului, după care vine izbirea, la fiecare două versuri. Este o senzație de deja-vu. Parcă te invidiez că ai reușit prima, dintre toți, să conferi poemului ritmul marin. | |
| = dragos visan- la mer | Nache Mamier Angela [23.Mar.10 22:16] |
| desi sunt de la munte ,din brasov,marea face parte din noi toti,ea fiind fluidul "originar" am fost des la constanta,fascinata de marea "noastra "si în prezent de mediterana am fost profesoara pe malul dunarii la liceul din macin si la braila dupa cum vezi ,usor uimita de remarca ta ,încerc sa ma "explic" pentru "fibra marina" ,pe care mi-o atribuiesti,professeur! cu multumiri si stima colegiala gândurile ,impresiile si senzatiile poetice sunt mari senine ori turmentate de câte ori nu suntem pe "le radeau de la méduse",bieti albatrosi,ori falnici...? angela n m | |
| = joc de contraste și metafore | Filip Tănase [24.Mar.10 18:25] |
| Doamna Angela,sinteza dvs.am transformat-o într-o analiză care nu încape în acest spațiu, ci am introdus-o în banca mea de date care reprezintă o amintire. Este cel mai frumos joc de contraste din structura artistică, pe care l-am întâlnit vreodată, într-o mare de metafore sublime.N-am cuvinte să exprim concis cât este de frumoasă lucrarea, aș zice mai simplu că e dumnezeiască. Cu stimă Filip Tănase | |
| = filip tanase- porti | Nache Mamier Angela [24.Mar.10 19:11] |
| stimate domn, lectura dumneavoastra d.p.v. filozofic,deschide alte porti posibile în interpretarea acestui text pentru mine el a "tâsnit" dintr-o stare lirica spontana si indispensabila c^nd totul în interior "bolboroseste" cuvintele dvs.generoase ma impresioneaza de fiecare data si desigur ca fiind artist si gânditor ,ati pastrat un suflet tânr si înaripat sunteti "lectorul "ideal ,care încurajeazea si da numai note bune merci,desi ramân la modestia mea indispensabila | |
| = Clătinarea degetelor peste obiecte | Dragoș Vișan [15.Apr.10 18:46] |
| Un poem care pleacă de la un portret luat pe detalii (aproape foto-pictural), apoi cântarea atmosferei casei - de-o magie mereu particularizată în funcție de specificul fiecărui locatar. Sunt inedite imaginile, ce se perindă, se acumulează și prin tehnica fragmentării discursive ori a aglutinărilor surprinzător de bine sintetizate, morfematizate în substanța privirii. Mi-a plăcut îndeosebi acest punct nodal al poemului: "răcoarea tristeții mă obișnuiește cu cele ce sunt trecătoare voi mai cunoaște spaima noi mușcături tari ca fildeșul sorții rostogolindu-mă vie și moartă prin întâmplări debutând sideral-albăstrii". | |
| = dragos visan-interes | Nache Mamier Angela [15.Apr.10 19:04] |
| stimate poet, merci pentru o a doua lectura atenta a poemului,la fel de interesanta,cu un interes critic evident si cu un spirit deschis spre toate genurile si apetiturile literare îmi place ,ca în tot ceea ce faceti aveti un gust instinctiv care nu se dezminte de la un gen la altul(în literartura pe care o practicati) | |
| = punct de re-vedere | radu stefanescu [03.May.10 20:12] |
| Angela, ai castigat lejer un campionat de constructii genitivale, dupa parerea unora - pe care sigur ca o impartasesc si eu - moartea pasiunii (sau a poeziei - totuna). /cămila cheală a singurătății, eforturile retinei, nimicurile importante ale amintirii, căușul strivit al palmelor, nimbul chipului fericit, groapa cu lei a iluziei, fildeșul sorții, trăgaciul armei speranței (asta e antologica), diafanul copilăriei și tinereții/ in rest - armasari prin miriste... P.S. "mă îngândur", "nici-o oază" - aici e un ceva care nu merge, nu zboara, dar nici nu sta. un ceva - semantic si ortografic - in plus. | |
| = radu stefanescu-unghi de vedere | Nache Mamier Angela [03.May.10 21:34] |
| merci pentru acest unghi de vedere personal suntem pe site pentru schimburi de idei în plus eu tin sa nu uit limba româna ,fiind departe de foarte mult timp | |
| = un text groaznic, oribil, o manea metaforizata | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| draga angela, nu am mai citit demult pe agonia un text din care sa nu inteleg absolut nimic. puteai foarte bine sa enumeri toata gama de produse dintr-o alimentara iar sentimentul ar fi fost acelasi. sau puteai la intamplare sa arunci niste cuvinte metaforizate un pic, inzorzonate adica, si gata. vad aici niste comentatori foarte, cum se zice... foarte fermi, da, vertebrali si siguri pe ei, care apreciaza acest poem intr-un mod pozitiv. din pacate acest text seamana cu politica romaneasca actuala si cu genul de dezvoltare a materiei cenusie pe care o provoaca scoala romaneasca actuala. vorbaraie in absenta unui discurs logic, cursiv si clar. textul tau, draga angela, e o manea erudita. atat si nimic mai mult. un exemplu de imagine strigatoare de la cer, scrisa, elaborata si asternuta de autoare cu elocinta ar fi: tragaciul armei sperantei care zgarie pe creier ingrozitor. suna de parca ai spune fiorul caznic al intimitatii, sau jartierul nelinistii mele, sau sanii tai iubito ca doua caise proaspat scoase din borcanul cu compot, sau, sau ma rog, mai multe. e un text groaznic. | |