| = Comentariu lui Grig | viorel gongu [20.Mar.10 12:41] |
| Draga Grig, eu unul te cred si nu mi s-a parut foarte comic, ba as spune...banala. Imi place cum scrii. mina formata, fraza bine condusa, respect pentru toate regulile naratiunii.Acestea sun intamplari care nu se uita, sunt "finaluri de copilarie" pe care timpul nu le poate sterge sau estompa. de fiecare data vor avea aceeasi stralucire si savoare. Scie mai multa proza pentru ca ai ce spune si stii sa o faci. Poate vreodata am sa ma incumet sa scriu si eu despre"provesoara" mea. Sa auzim de bine si sa ne citim cu placere. Nu stiu daca am apucat sa-ti multumesc pentru demersul acela prietenesc la care ai subscris. daca nu am facut-o, o fac acum. "Seful de post". | |
| = Ești primul... | Grig Salvan [21.Mar.10 11:08] |
| ... nu numai în calitatea de comentator al schiței mele dar și primul care nu gustă prea tare umorul frust al acestei întîmplări ceea ce mă surprinde pentru că-ți cunosc bine dezvoltatul tău simț al umorului, situația e una limită, mai mult de atît cred că e imposibil să trăiască cineva atunci cînd e...sub un pat, cu teroarea în suflet și alții... "hîrjonindu-se" în pat...sigur poate părea unora mai "delicați" și o situație doar penibilă (mă aștept și la această critică)și să nu guste deloc aspectul comic și - pînă la urmă - frumusețea umană a reacțiilor celor trei "actori" implicați în poveste. Nu vreau să fie cîtuși de puțin o pledoarie "pro domo", nu-mi stă în caracter să-mi laud "copiii" dar am scris povestea doar cu gîndul de a descreți frunțile oamenilor, de a bucura puțin oamenii care să guste și ceva simplu, direct și uman, nesofisticat și nu numai tristeți si drame, complicații psihologice și onirice ca cele mai multe materiale de pe site-ul nostru. Îți mulțumesc că îmi mulțumești pentru gestul meu de "solidaritate" dar nu a fost unul de complezență ci din fraternitate, pentru că ești om și poet "special",plus sentimentul de vinovăție că totuși de la o modestă scriere a mea a pornit "decăderea" ta în grad. Cu mult drag, Grig | |
| = Semn de trecere | mihai traista [21.Mar.10 11:08] |
| E tare de tot. Am mai auzit poveste cu ceasul, dar finalul era unul trist, pentru purtătorul de ceas. Un text foarte bine scris! Felicitări! | |
| = Mulțumesc mult!... | Grig Salvan [21.Mar.10 12:01] |
| ... pentru lectură în primul rînd, apoi pentru aprecierea scriiturii mele. În legătură cu finalul: aici cred că stă toată frumusețea umană a situației. Ne așteptăm cu toții la reacții violente și primitve ale celui "înșelat",pare în firea lucrurilor. Dar există oameni care gustă partea "haioasă" a vieții, nu sînt niște frustrați și nu se încrîncenează posesiv în asemenea situații chiar dacă e vorba de "femeia lor". "Milițianul" e pînă la urmă omul cel mai frumos din poveste tocmai pentru atitudinea lui umană. | |
| = Aveți dreptate | mihai traista [21.Mar.10 14:06] |
| Finalul e frumos de tot, milițianul se comportă ca unul care știe și înțelege ce-i viața, "ca între bărbați" Dar mi-a plăcut și finalul final, ca să spun așa, când puțtiul renunță la ceas. | |