Comentariile membrilor:

=  Plăcut	Nicolae CORNESCIAN [07.Mar.10 15:20]
gândit acest fragment. Există câteva preparative lingvistice, combinații de cuvinte ce conferă acestui brac ceea ce tind să numesc "plăcerea lecturii": Strigă ea, renunțând la ultimele ziduri; ...am fost năucit de complexitatea…, de adâncimea durerii tale..., ...sufletul să sângereze..., ...nu mai știu cum să respir câteodată. Evident că exemplele ar putea continua. Se simte, însă, și altceva. Aici autorul recurge și la anumite sinonime ce anulează banalitatea narațiunii; îi conferă un grad ridicat de literalitate. Concluzionez: un progres remarcabil! Vă felicit, domnule Lesenciuc! Vă felicit pentru faptul că ați înțeles că fiecare frază, fiecare cuvânt trebuie gândit, căutat, pus acolo unde îi e locul. Cu respect, N.C.
=  Re.: N. Cornescian...	Lesenciuc Teodor [07.Mar.10 17:57]
In primul rand, trebuie sa va multumesc pentru cuvintele atat de incurajatoare, sunt departe de a le merita, cel putin pentru moment. Am atat de multe dubii cu privire la acest fragment, motiv pentru care l-am si postat, incat probabil o sa-l mai scriu de cateva ori. Cat despre alesul cuvintelor, aici limba romana e o provocare, de o multime de ori mi-e foarte greu sa gasesc cuvantul potrivit pentru a exprima exact ce vreau, din pacate atotputernicul DEX nu ajuta intotdeauna... Sper ca o sa ma onorati cu critica dumneavoastra si pe viitor, un singur lucru sa va mai spun: va rog sa fiti nemilos; astept asta de la toata lumea. Cu apreciere, L.T.
=  nemilos, spui?!	ciutura carmen luminita [07.Mar.10 19:30]
ai tu un soi de nevoie acută să vii cu cât mai multe explicatii, pentru fiecare nouă" mutare", detaliere, incearcă să renunti la asta ( sau nu!) ; altfel, bun textul! nu mai prelucra atât, este bine construit , dozat si sensibil, te felicit cu toata caldura sufletului,L
=  Da, critica are rolul de a imbunatati...	Lesenciuc Teodor [07.Mar.10 22:41]
Fiind una din primele mele scene "romantice" sa le zic asa, e normal sa am dubii. Problema cand ai personaje extraordinare in situatii la fel, e ca nu te prea poti baza pe propriile experiente sau cunostinte, aici munca de creatie poate deveni sufocanta, incerta, coplesitoare. Aici multi renunta. Sper ca atunci cand totul va fi gata, sa se poata trece peste micile inadvertente care vor fi pana la urma inerente, si sa se priveasca totul din ansamblu. pana atunci, fiecare fragmentel e o lume aparte si va fi judecat dupa bunul plac al cititorului. Astept critica puternica, am nevoie de ea, din putine lucruri pot invata mai mult. P.S. Si te astept si data viitoare, daca ai vreun bici (literar - sa nu inteleaga cine stie ce) pe langa tine, va fi si mai bine :-P
=  =	Mihai Victus [08.Mar.10 13:12]
fii mai natural în exprimare. și mai ales în dialoguri. astfel atmosfera pare teatrală.
=  Domnule scriitor!	Călin Sămărghițan [11.Mar.10 20:35]
Ei, Teodor, cum sună? ”Recunosc” stilul. Are tensiune, mergi și tu spre alambicat, stufos și psihologic. După cum a spus și dl Cornescian, se înregistrează un progres și aceasta nu numai aici, ci din ultimele scrieri, ceea ce e îmbucurător. Progres în sensul că ai mult mai multă grijă la construcția frazei, care nu mai înregistrează slăbiciuni. Ideea e însă să nu te oprești la acest stadiu, dragostea nu e decât o temă secundară în proză și trebuie grefată pe teme majore. Asta vine, bineînțeles, cu timpul, dar zic doar ca să știi că aici nu e un capăt.
=  Domnule Samarghitan...!	Lesenciuc Teodor [12.Mar.10 19:56]
...suna coplesitor. :D Intentia mea e sa pot sa suport un stil care sa-mi permita sa spun "tot" si, in acelasi timp, sa fie usor de citit si inteles. Inca nu pot sa multumesc pentru un "progres" pentru ca inca nu am cu ce ma lauda..., dar nu mai e mult. Ai dreptate, dragostea e doar una din culorile care imbraca un subiect bun - aceasta incercare de a da viata unui sentiment in personajele mele m-a pus pe ganduri (motivul postarii dealtfel), sunt convins ca intelegi perfect de ce, uneori, nici cea mai perfecta exprimare nu pare suficienta... ai vrea parca mai mult, mai mult decat poti spune prin simple cuvinte. Poate nu stiu eu destule deocamdata, dar am de gand sa invat asa ca te asigur ca n-o sa ma opresc - nici aici, niciodata. apreciez mult trecerea ta, mai ales pentru ca te astept de o vesnicie...
=  N.B.	Călin Sămărghițan [14.Mar.10 18:04]
Vezi? La asta sunt bune veșniciile! Îmi place că ai ”stil” și-n abordarea răspunsului, ceea ce la vârsta ta nu poate fi decât de admirat. Pentru a avea substanță scrisul trebuie să fie mai mult decât un simplu act estetic. Așa cum poezia fără ontologie e zero, proza fără frizarea limitelor ei, se risipește în neant. Am mai făcut aceste precizări pentru a-ți saluta și atitudinea, întrucât ai spus că ”nici cea mai perfectă exprimare nu pare suficientă”. Și nici nu ”este” suficientă. Perfect îndreptățit. Acesta e singurul punct de plecare valabil.