| = Cu un pas inapoia si inaintea fiintei | Alexandra Alb [03.Mar.10 14:00] |
| Foarte rar m-am invartit in jurul unei poezii cu atatea fatete de explorat, care sa adaposteasca atatea sensuri... cu siguranta am sa revin pe potecile ei neumblate. Poemul are alura ondularii si rotunjimii datorita acelei "bucle de timp", acelei flacari "la o suflare distanta", acelei profunzimi "rotite", acelui "viitor deja intamplat". Mi-a placut cum versurile transpira in introspectia celui ce inca nu se ajunge pe sine insusi ("in vreme ce-ti calci - a cata oara -/ pe urme... inca neajuns"), a celui ce vrea sa dilate timpul ("talpa intarzie/ sa apese pamantul", "fericirea/ amană sfarșitul unei vorbe abia rostite"), a celui ce vrea sa se ia pe sine cu sine, sa se memoreze, dar si sa se ascunda ("nu ti-e străină temerea ta/ si nu alegi in zadar locul slab luminat din capătul strazii/ pentru a tine minte totul", "neprevăzutul firesc al adapostirii/ unei lumi în perete"). Interesanta "joaca de-a mortul" pe care "o inveti apoi, cand visul/ capata consistenta prin ratare", de parca visul insusi e un fel de moarte iar un vis neimplinit te face sa visezi mai mult sau te duce cu un pas mai aproape de moartea fiintei. Nu pot sa nu remarc antagonismul primei si ultimei strofe, prin elementele atemporal-temporal ("Lasand deoparte această bucla de timp", "Joaca de-a mortul o înveți apoi"), fericire-tristete ("fericirea/ amană sfarsitul unei vorbe abia rostite", "tristețea se fericește pe sine"), viata-moarte ("flacăra... la o suflare distanță", "Joaca de-a mortul"), inapoia si inaintea fiintei ("încă neajuns,/întorci privirea", "riscul de a te-mpinge/ cu un pas înaintea ta"). | |
| = Alexandra | florin caragiu [04.Mar.10 04:05] |
| multumesc pentru comul elaborat, e o surpriza placuta sa gasessc la intoarcerea pe site ca poemul este locuit :) | |
| = pentru că lucrurile, chiar fără să vibreze,au mereu alte intrări și ieșiri. | Lucia Firefly Popescu [04.Mar.10 11:44] |
| Lăsînd deoparte această buclă de timp – și imaginea lui se destinde într-un viitor deja întîmplat. De aici, neprevăzutul firesc al adăpostirii unei lumi în perete; schimbarea unghiului. te-mpinge cu un pas înaintea ta. Minunata revelatie ai avut.. Maiastra asezare Unele versuri ar fi putut foarte bine sa lipseasca, din partea mea, ca de exemplu: “ritmul lui măsurat e aidoma felului tău de-a forja cuvinte.” Asta da o nota de adresare prea personala De departe, un poem de nota 20 Felicitari! | |
| = Re | florin caragiu [04.Mar.10 15:17] |
| Mulțumesc mult, Lucia, pentru mine are o rațiune și acea parte, însă știu că fiecare vede altfel... mă bucur că în mare ți-a plăcut poezia :) | |