| = Un sfârșit straniu, | Nicolae CORNESCIAN [28.Feb.10 19:54] |
| plăcut de straniu. O moarte a personajului principal ce se vrea, mai degrabă, doar o simplă trecere dincolo, în dimensiunea visată de Savastie; în spațiul căutat, zugrăvit ori imaginat aici, în această viață. Se poate observa faptul că autorul mănuiește cu deosebită ușurință tehnicile literalității, descompune întregul compozițional în frânturi de sesizări subtile; accentuează ideea guvernatoare a textului tocmai cu ajutorul acestei capacități native pe baza căreia retușează anumite aspecte ale existenței, ducându-le până la gradul de sacralitate. Cu prietenie, N.C. | |
| = Lumea lui Savastie... | Emil Iliescu [01.Mar.10 10:40] |
| Lumea lui Savastie, cea de dincolo, va fi și a noastră, cândva, depinde cât de împăcați cu noi și cu cei din jur vom fi atunci, când îi vom atinge țărmul! Mulțumiri pentru trecere și semn! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = emil iliescu-savastieX | Nache Mamier Angela [01.Mar.10 12:46] |
| un final previzibil ,dar ce este foarte bine redat ,este faptul ca "le peitre maudit" trece în nefiinta, platind un scump tribut pentru ca opera sa sâ învinga timpul sunt mai multe parabole filozofice care se întretes în acest roman care lasa un gust nostalgic în suflet adieu savastie | |
| = împlinire | Doru Emanuel Iconar [01.Mar.10 16:26] |
| Chiar dacă am lipsit, am lecturat toate episoadele. Deși se termină tot prin moartea personajului, sunt mulțumit că și-a împlinit destinul, acela al pictării icoanei Sfântului Fanurie. Dar eu tot aștept povestea promisă. Și nu vreau să fie tristă. Așa-i că se poate? O întrebare. Și noi trăim în întuneric printre ceilalți. Am dreptate? Dorulet | |
| = Angela, ai definit... | Emil Iliescu [01.Mar.10 16:41] |
| Angela, ai definit foarte exact scopul trecerii prin viață a acestui pictor blestemat. Ca orice artist, a avut de împlinit o profesiune de credință și a făcut-o cu ultima jertfă, cea a sângelui. Voi încerca să mai lucrez asupra textului, care din rațiuni privind spațiul de pe site, a "ars" multe etape din viața lui Savastie. Îți mulțumesc pentru trecere și semn! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Doruleț, depinde numai de noi... | Emil Iliescu [01.Mar.10 16:48] |
| Doruleț, depinde numai de noi să izolăm întunericul de lumina pură! Și o putem face prin ceea ce însemnăm noi pentru viață și pentru alții. Știu, nu ești singurul care îmi reproșează că-mi ucid personajele, dar nu o fac decât după ce au trecut prin viață cu demnitate și au lăsat ceva în urmă. Cunoști tu un alt final al acestui periplu care ne este viața? M-aș bucura ca voi, cei tineri, să descoperiți tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte... Cât privește povestea așteptată de tine, nu se va numi "Ulița lupilor", așa cum ți-am promis, ci "Manuscrisul". Dar când se va scrie ea, nu-ți pot spune... Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = orbul | Maria-Gabriela Dobrescu [02.Mar.10 00:59] |
| Domnule Emil, mă așteptam la acest final. Deși nu îmi plac finalurile triste, trebuie să recunosc că aveți dreptate. Destinul este implacabil cu noi toți. Povestea lui Savastie a fost pentru mine un nou prilej de-a citi o proză scrisă cu foarte mult talent. cu prietenie, maria | |
| = Maria, ai dreptate... | Emil Iliescu [02.Mar.10 12:29] |
| Maria, ai dreptate, destinul este la fel pentru noi toți! Râmân în urma noastră cei care ne vor judeca pentru felul în care l-am trăit... Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = *** | Antrei Kranich [02.Mar.10 12:42] |
| de apreciat capacitatea de mulare pe subiect. de-a lungul timpului stiu ca ai trecut prin tot felul de teme si ai jonglat cu personaje extrem de diverse. ramanand cu nostalgia solomonarului dintr-o proza mai veche de-a ta, acest text mi-a placut pentru ca intr-un fel, prin limbaj si caractere, s-a apropiat de vremea aceea in care superstitiile mergeau brat la brat cu religia si cu stiinta. A | |
| = Andrei, ai dreptate... | Emil Iliescu [02.Mar.10 15:49] |
| Andrei, ai dreptate, să știi că, ori de câte ori am scris un text, am călătorit, nevăzut, alături de personajele mele prin locuri tainice și atât de diverse. Și am retrăit alături de ele secvențe existențiale, la care doar am visat mereu... Cât îl privește pe solomonarul din "Puterea descântecului", el este un alt Fiodor al spațiului românesc. Cu prietenie, Emil Iliescu | |