| = revelații... | Amelia Mociulschi [01.Mar.10 09:24] |
| Articolul se înscrie în seria lucrărilor de analiză ale operei Ionesciene, magistral efectuate de autoare. Subiectul este analizat în profunzimile sale cele mai revelatoare. Adevărurile sunt redescoperite în structura simbolurilor și prezentate la nivelul de înțelegere chiar și al cititorului neavizat.O astfel de lectură te îmbogățește spiritual și îți mărește propria capacitate de intuiție artistică. | |
| = nelămurire | Monica Manolachi [02.Mar.10 02:44] |
| Am parcurs cu interes articolul, al cărui stil este ușor de urmărit și bine organizat. Îmi cer scuze anticipat, poate n-am înțeles bine, dar încercând să corelez lipsa curajului lui Orfeu de a alege, menționat la început, cu eșecul căutării perpetue, menționat în concluzii, m-am împotmolit la ideea că... Orfeu reprezintă ,,simbolul luptătorului, în stare doar să domolească răul, nu și să-l facă să piară”, el mai poate simboliza ,,lipsa puterii sufletești”, deoarece nu a avut curajul de a alege. În fraza citată parcă lipsește ceva care să articuleze mai clar cele două idei. Este o simplă enumerare sau s-a dorit o legătură cauzală? Apoi, curajul de a alege se referă la a alege sau nu ceva sau la a alege ceva sau ceva cu totul diferit, dar nu opus? La ce se referă alegerea? | |
| = Re:semne... | Carmen Duvalma [02.Mar.10 18:20] |
| Amelia, îți mulțumesc pentru semn și trecere. Contează mult să știu că lucrările mele pot fi receptate de cititori neavizați. Te mai aștept. Monica, ideile citate de tine sunt enumerări ale semnificațiilor simbolurilor lui Orfeu din varianta arhaică a mitului. Nu există o legătură cauzală între ele. Datorită harului său, Orfeu a putut pătrunde în lumea de dincolo, dar nu a reușit să o aducă înapoi pe Euridice, nerespectând condiția impusă de zei, de a nu o privi decât atunci când vor ajunge în lumea umană. La aceasta se referă acea ,,lipsă a puterii sufletești", asociată cu lipsa curajului de a alege. Îți mulțumesc pentru semn și receptivitate și te mai aștept. Cu prietenie, Carmen | |
| = Maria Magdalena sau uimirea paradisiacă a ”inventării” Evei | Călin Sămărghițan [05.Mar.10 14:40] |
| Interesantă proiecție orfică a ionescianismului post factum. Ce vreau să spun, e cuprins în titlul comentariului meu, dar nu pot detalia aici din motive lesne de înțeles. Un soi de cenzura transcendentală, care pentru fiecare conștiință lucrează diferit, nu ne permite întotdeauna a face publice concluziile ultime ale tuturor reflecțiilor noastre. A înțelege, așadar, fiecare ce poate. Desigur că m-am agățat de frumosul paralelism ce se poate desprinde din acest articol, între Maria-Magdalena și Euridice, contrast care poate fi superb speculat la orice nivel. Ocolind, deci, elegant, cenzura de care aminteam și care nu-mi îngăduie a spune chiar tot, mă limitez doar la aprecierea că se pare că omul va rămâne mereu fascinat de fereastra din zidul înspre Grădină. Poți călători și stând pe loc, dar Orfeu nu s-a mulțumit doar cu atât. Mă opresc aici, așteptând și alte articole la fel de incitante. Concluzia e că-ți mulțumim, Carmen, pentru prilejuirea acestor divagații pe temă dată. | |
| = un itinerar spiritual dinspre Paradis spre Infern | Dragoș Vișan [06.Mar.10 13:41] |
| Mitul orfeic, desigur parodiat, poate fi recunoscut prin multe piese ale lui Eugen Ionescu, mai ales dacă Paradisul poate simboliza o Euridice pierdută. "Pietonul aerian", "Scaunele", "Omul cu valizele" sunt indiscutabil bazate pe ipostaza adamică pe care a vrut s-o surprindă la noi Marin Sorescu în "Iona", Paracliserul". Derularea hilarului masacru omenesc poate ascunde nostalgia Paradisului. Este un studiu foarte bun despre investigarea labirintului infernal la Eugen Ionescu. Cine a citit micul roman autobiografic "Insinguratul" va realiza apropierea de Cioran în temerile, viziunile omului Eugen Ionescu. "Junal în farame" este un fel de "Paradis" dantesc, iar unicul roman al dramaturgului este gura Infernului operei sale. | |
| = Re: călătorie prin labirint... | Carmen Duvalma [10.Mar.10 20:08] |
| Călin, îți mulțumesc pentru comentariu și pentru aprecieri. Ai dreptate, și eu cred în călătoriile imaginare. Dragoș, Paradisul și Infernul sunt în noi, iar sufletul omenesc este un labirint fără ieșire. Și pe mine m-a atras ,,Însinguratul", i-am făcut și o interpretare. | |
| = cu scuze si multumiri calde | Anni- Lorei Mainka [10.Mar.10 20:15] |
| am revenit de citeva zile ma bucur ca ai terminat - da, ? sau? cartea! N-am reusit sa termin nimic dar cit pot de repede iti voi da de stire cu interviul Densitatea ta, profunzimea - emani o liniste pe care precis nu o stapinesti , dar scrierea ta are un efect pozitiv. Ma bucur ca te-am cunoscut- iertare pentru citeva luni - un pod peste care a trebuit sa trec. | |
| = Anni, ai revenit... | Carmen Duvalma [10.Mar.10 20:35] |
| Anni, da, am terminat lucrarea despre teatrul lui Eugen Ionescu. Mă bucur că ți-a plăcut fragmentul, e preferatul meu, am avut încă din copilărie o înclinație către mitologie. Dacă ai trecut ,,podul", poți lua legătura cu mine, îmi găsești adresa la profil. | |