| = .... reluând cuvintele într-o altă ordine | adela mincan. [07.Apr.10 05:44] |
| Știu că nu răspundeți des comentariilor și vă înțeleg. Nici eu nu îndrăznesc să notez prea des în subsolul altor pagini,cu atât mai mult cu cât, reamintesc cu umilință, nu cred că voi transforma tendința uneori acută de a nota câte ceva, într-un real demers literar (timpul nu-mi permite să dedic acestui mugure de pasiune, o preocupare constantă), dar cuvintele dumneavoastră trezesc un ecou de gând pe care nu mă pot abține să nu-l aștern. Dezamăgire este cam peste tot, în multe pagini- în consecință și prin paginile mele, dar la o altă scară. (Poate aceași scară care separă volumul și conținutul scrierilor unor profesioniști ai cuvintelor de rândurile mele) Revenind .... Prenumele comune ale semenilor sunt desfrâu, fariseu, demagogie, dar, deși atât de comune, nu sunt din fericire generale. De-ar fi așa, ce rost ar mai avea să le trimitem gândurile noastre născute în profunzimea simțirii? Nu i-ar atinge. Într-o lume în care totul este permis, dar nimic nu este posibil, orice soluție este de preferat prăbușirii. Nici această topică nu schimbă sensul inutilității oricărui efort, dar vina nu este a tuturor, iar limitele între ceea ce este permis și ceea ce poate fi realizat țin de structura fiecăruia, de demnitatea din fața vieții și a morții, de răbdarea cu care ne căutăm și ÎL căutăm, de reușita de a ne găsi. Cât despre împăcarea Sa cu propria creație, am fi tentați să credem că este resemnarea aproape egală celei cu care ne împăcăm noi cu noi, noi cu ceilalți...în ploaie sau în arșiță. Cu un gând de bine, într-o perioadă în care ÎL găsim poate ceva mai ușor sau ceva mai aproape, Adela | |