| = un articol deosebit de interesant | Amelia Mociulschi [28.Feb.10 09:24] |
| Un articol deosebit de interesant, ce deschide poarta spre înțelegerea corectă a unei povești esențiale din creația lui Creangă; mai ales astăzi când acesta este văzut de majoritatea cititorilor doar ca un magistral, dar simplu scriitor de povești.Interpretările originale aduc o proiecție corectă asupra existenței unei filozofii autentice a scriitorului, codificată în text. Un articol ce te determină să îl recitești pe Creangă cu alți ochi. | |
| = petrache plopeanu-ce arta! | Nache Mamier Angela [28.Feb.10 11:17] |
| demonstratie mai mult decât elocventa si o interpretare din care decurg concluzii inteligente si la obiect o adevarata pledoarie filozofica pentru acest important scriitor ion creanga felcitari autorului | |
| = Grea industria forjării epocilor de aur | Dragoș Vișan [21.Mar.10 18:39] |
| Grea întreprindere, grea industrie presupune o astfel de abordarea a țărăniilor lui Ion Creangă! Amestecarea de la început al lui Dumnezeu și Sf. Petru în acțiune - ca în Ivan Turbincă - mă face să cred că răul vine de la ruși, dar dispare prin credința noastră. Am auzit și reciproca, pe la unele mănăstiri din Moldova. De fapt nici nu putem decripta bine sensurile "Poveștii Poveștilor", doar cu J.G.Frazer, Eliade etc. Eu cred că Dănilă Prepeleac și Ivan Turbincă au ieșit puțin și din mantaua hâtrului și mucalitului humuleștean, din cea a "Poveștii Poveștilor" - care a fost rostită poate prima la Junimea! Cel puțin Gheorghe Panu și Iacob Negruzzi, când povestesc despre Amintirile junimiste fac mereu aluzie de rafalele râsetelor stârnite de Creangă. Este de remarcat că în acest eseu critic neconformist (pentru că subiectul său poate apărea drept o siluire a cumințeniei multor critici literari, ori a ciitorilor pudibunzi) se dau conotații hesiodice, tantrice, upanișadice simplului Organon, numit așa de drăguț și Creanga - poate de aici și zicala-întrebare "Ce umbli creanga?" Mie nu-mi stă deloc în fire să folosesc un limbaj atât de verde, precum o face Creangă. N-am reușit să citesc tot textul basmului, consultat chiar din ediția ce a apărut după 1990, când eram la liceu. Am răsfoit paginile basmului și mi-am zis că nu Ion Creangă o fi fost cel care a scris-o. Astăzi nu mai sunt de aceeași părere. Sunt mândru pentru priapismul acesta lingvistic, pe care îl au mulți moldoveni de fapt și azi, putând să stea nopți și zile la taifas re-producând câmpul literaturii cu o diseminare imaginativă deosebită. Ion Creangă, George Topârceanu au dat tonul parodierii. Ivan Turbincă este un basm rusesc parodiat - făcut românesc. Capra cu trei iezi, prin tragismul ei aproape epopeic, la fel (are Ion Caraion un poem pamfletar, "Însă capra". Poate continuăm această discuție. Eseul e bun, dar chestia cu religia, cu Iisus nu prea se potrivește. Sau cea cu pățania preotului, ajuns cum-necum să mai rătăcească și azi printre noi (doar e o ficțiune, nu un Ahasverus îmbrăcat în sutană). Nu trebuie amestecată s...a cu prefectura. Parcă de-asta a fost răspopit și Creangă. S-a apucat să-mpuște ciorile de pe Mitropolia Moldovei. S-a dus ca omul la teatru... Instituția eclezială nu-i atinsă deloc nici în "Amintiri din copilărie", nici cu schitul de pe malul lacului al lui Dănilă Prepeleac. Gestul despre care ne relatează G. Călinescu în Viața și opera lui Ion Creangă, de a se împotrivi unor practici vechi mitropolitane, rămâne numai ca fapt personal, nu intră deloc în mesajul literaturii sale. Dacă ar fi intrat ca mesaj anticlericalismul ortodox, atunci Moartea poprită-n sicriu de către Ivan Turbincă ar fi devastat pământul nostru, chiar în epoca când a stat sub ocupație comunistă. | |