| = ”căderea în păcat nu avea nici cap nici coadă„ | Alexandru Gheție [19.Feb.10 20:31] |
| o poezie care îmi sugereaza o trecere lină, fără nicio constrângere între extreme, între principii contradictorii, între bine-rău, alb-negru etc. (”se putea aluneca ușor de pe un solz alb pe unul negru”). Apoi apare acel ”păcat” din versul final care nu are cap/coadă... și mă gândesc la o rupere, la o despărțire, la simpla renunțare. Se pot face mutații, treceri de la un trup la altul, transferul de sentimente de la o ființă la alta, nu știu. mai citesc. numai bine, alex | |
| = Veronica Văleanu | Ottilia Ardeleanu [19.Feb.10 20:54] |
| Foarte grăitoare imaginea din prima strofă, care explică, de altfel, și titlul poemului. Ceva ce sugerează limita între supraviețuire și devorare, în următoarele versuri. Îmi place modul de prezentare succinct și la obiect. Ottilia Ardeleanu | |
| = parere | Ecaterina Bargan [20.Feb.10 00:41] |
| inceputul e esuat: lăsai golul în stomac. titlul e pretentios. scrii f generalizat: cu siguranță îți aruncai ochii pe partea dorsala. și știai e șîșîit. adică, mai bine fără și. admisibil și ca punct de pornire ar fi: se putea aluneca ușor de pe un solz alb pe unul negru plus versul final. | |
| = rasp | Veronica Valeanu [20.Feb.10 11:24] |
| Alexandru-si eu am considerat ca trecerea trebuie sa fie nu atat lina (adica presimtita) cat predispusa. Otilia-limita e si nu e. a trebuit sa fie succint ca o provocare pt a se aluneca si dincolo de. Ecaterina-dpdv lexical, problemele nu sunt chiar acolo. chestia cu sasaitul ma ajuta oarecum. golul din stomac poate fi o premisa buna, emotional si strategic. poate crea o contrapondere pt versul de sfarsit - nu as vrea sa schimb asta. poate o sa mai vad. | |
| = +totusi | Veronica Valeanu [20.Feb.10 12:08] |
| am schimbat ceva, suna prea implacabil: [ADN-ul nevăzutelor putea să înghită totul căderea în păcat nu avea nici cap nici coadă] vs [ADN-ul nevăzutelor nu putea înghiți chiar totul căderea în păcat n-ar mai avut nici cap nici coadă] si cred ca abia acum valideaza ideea de plecare. sa vedem. | |
| = . | nica mădălina [20.Feb.10 12:14] |
| ce-mi place mie e limpezirea discursului, curățirea lui de intelectualizarea pe alocuri excesivă în alte texte. așa e mai ascuțit, mia direct, fără să devină sărăcăcios. | |
| = de data asta | Veronica Valeanu [20.Feb.10 12:48] |
| Madalina, chestia cu intelectualizarea (desi poate e doar o eticheta in ce priveste eventualele efecte, nu predispuneri) e doar o chestiune de selectare. intelectualizarea ca si deintelectualizarea au cu siguranta o plaja de actiune unde sa fie la fel de acute fara marja de eroare. poate i. serveste uneori drept scut de protectie in cazul in care deintelectualizarea s-ar arunca de-a dreptul. asta in cazul bun, cand vrei sa lupti cu insusi textul. in cazul rau poate da in afectare. iar de-i. are si ea de multe ori punctele ei slabe. e posibil sa-si doreasca sa faca prea mult si sa reiasa prea putin (cand totul trebuie sa fie acut, si vrei sa percepi un grafic intern cu punctul cel mai de jos si pct cel mai de sus, sa nu prea mai iasa ce se dorea initial). ai sa razi daca iti spun ca percepusem initial ideea textului (doar mental!) in forma unui eseu imprejurul si in mijlocul mitului de aici. dar diminua.(iar folosesc imperfectul pt altceva, inca n-am iesit din starea textului). | |
| = . | nica mădălina [20.Feb.10 12:54] |
| nu la conținut mă refeream, m-am exprimat ambiguu. mă refeream la formulare, la punerea în expresie. ajută mai mult cititorul (deși mă regăsesc printre cei cărora le place să fie provocați de punerea în discurs, de tehnici care nu dau mură în gură), nu necesită deslușiri ale suprafeței și trimite din prima sub ele. | |
| = . | Veronica Valeanu [20.Feb.10 12:59] |
| dar stiu ca nu te refereai la continut. e ok. | |