| = "femeile sunt niște pălării sofisticate" | Alexandru Gheție [19.Feb.10 19:07] |
| mi-au placut imaginile, definitiile astea metaforice: femeile - "palarii sofisticate"; inimi răsfrânte; el - "cu gândul dincolo de boruri"; copertile noi pentru un poem... subtitlul poeziei poarta un mesaj cu iz de despartire inca de la inceput. Bun. numai bine, alex | |
| = alex, dacă ai ști... | cezara răducu [19.Feb.10 19:39] |
| ce se poate ascunde sub o pălărie...dar aici e magia, nu? mulțumesc pentru trecere pe lângă vitrină. rara | |
| = frumos | Liviu-Ioan Muresan [19.Feb.10 21:49] |
| un text curat și expresiv. Sensibilitatea se ascunde aici în modul cel mai refinat cu putință. Am citit cu mare plăcere. LIM. | |
| = liviu,bucuroasă | cezara răducu [19.Feb.10 21:54] |
| întotdeauna când treci pe aici.o seară la fel de rafinată și ție, rara | |
| = dincolo de boruri | Maria-Gabriela Dobrescu [19.Feb.10 22:09] |
| rara, să ne așezăm pălările și să așteptăm nașterea un poem. pentru azi mi-am ales un joben. tu? da, un poem sensibil cu un final provocator. maria | |
| = hmmm.... | cezara răducu [19.Feb.10 22:12] |
| păi am să aleg o pălărioară cu dantelă mov pe margine. acum să vedem unde ne ascundem.ce fel de coperți vom alege.. te aștept. rara | |
| = Cezara Răducu | Ottilia Ardeleanu [19.Feb.10 22:22] |
| Cum o femeie este foarte elegantă cu pălărie (numai să-i stea și bine!), mi se pare normal ca el să rămână agățat, nu de vitrină, ci de dincolo de boruri. Foarte frumos poem pentru multă poezie pe sub pălărie! Ottilia | |
| = otilia, o pălărie pentru tine! | cezara răducu [20.Feb.10 08:56] |
| chapeau!și o zi cu multă poezie! cu drag, rara | |
| = *** | Adriana Marilena Simionescu [20.Feb.10 12:05] |
| Sub pălăria unei femei, se ascunde un întreg univers… Cezara, toate poemele tale creează o lume cu mult mai sensibilă și mai frumoasă decât aceea în care trăim. Tudor Arghezi spunea < poezia este însăși viața, e umbra și lumina care catifelează natura, și dă omului senzația că trăiește cu planetele din cer > Așa este ziua ta blurată. Mi-a fost bine aici pentru că anumite lucruri din lume nu pot fi vazute, nici atinse ci doar simțite cu inima. Deși nu las comentarii, sunt o pasionată cititoare a ta, chapeau bas, Cezara! < Est-ce la main de Dieu, Est-ce la main de Diable Qui a tissé le ciel De ce beau matin-là, Lui plantant dans le cœur Un morceau de soleil Qui se brise sur l'eau En mille éclats vermeils > Cu drag, Ama | |
| = ama | cezara răducu [20.Feb.10 21:02] |
| recunosc că m-ai surprins!eu încă mai cred într-o lume colorată,în care femeile poartă pălării și își ascund inimile!am fost acuzată de idealism de multe ori!când văd însă că mai sunt oameni care cred în planete, simt că pot inventa lumea aceea de care vorbeam!chiar am un poem care se numește ,,caut oameni pentru lume".ai un loc asigurat între coperțile acestei lumi! iar poemul tău am să-l pun mărțișor!! mulțumesc, cu drag, rara | |
| = Rara și ploaia | Călin Sămărghițan [23.Feb.10 10:53] |
| Și după ce Igor în loc de identitate va fi întrebat ce s-a scris despre el, iar el va răspunde în dodii, ea-și va ascunde ochii în umbra pălăriei ei sofisticate, ca să aburească puțin fereastra și va spune: poate că inima mea va avea vreodată coperți de carton. Iată cum portretele Rarei continuă cu un dialog de la distanță. Distanța dintre poezii e un răsuflu și spațiu de gândire. Portretele de care spuneam oarecând rămân față în față la distanță de o poezie și-și vorbesc. Dincolo de cuvânt, conexiunile dintre lucruri funcționează în algoritmi lirici. Depășind de mult stadiul de poet experimental în căutarea propriei expresii, Cezara construiește deja edificii. (Pentru conformitate: comentariul acesta este scris după cel de la poezia precedentă a autoarei, care îi este condiția necesară și suficientă.) | |
| = holograme rătăcite în ploaie | cezara răducu [23.Feb.10 20:27] |
| sau cum poți fi un poem cu coperți de fum. femeia purta mănuși de dantelă și o pălărie mare cu boruri. el desena note muzicale pe fereastră. între ei, un timp morganatic. mulțumesc, călin. rara | |