| = o singurătate - două singurătăți | Dan Norea [15.Feb.10 20:54] |
| Mi-a plăcut expresia "două singurătăți". Așa că brodez pe marginea ei. În amfiteatru sute de singurătăți stau în găoace - însă doar profesoara cu-adevărat singură | |
| = Norică | Florentina-Loredana Dănilă [15.Feb.10 23:31] |
| Mulțumesc de semnul lăsat. „Broderia” ta are o idee interesantă. Nu-mi place cuvântul găoace. Cel puțin în context. :) | |
| = Două singurătăți | Magdalena Dale [23.Feb.10 14:43] |
| Este poemul meu prefera! Două singurătăți scăldate în soarele care apune și se lasă întunericul, de parcă n-ar fi de ajuns că timpul se scurge implacabil... Frumos! | |
| = De parcă n-ar fi de-ajuns... | Florentina-Loredana Dănilă [23.Feb.10 20:21] |
| Da, două singurătăți, care par avea totuși șansa de a se reuni, fie și-ntr-un apus. Cam asta mi-a sugerat fotografia de la care am pornit scrierea poemului. Soarele apunând după acele piscuri întunecate, o întâlnire sau unirea celor două singurătăți într-una și mai tristă. Mă bucur că ți-a plăcut și îți mulțumesc pentru că mi-ai spus-o. Mă încurajează să continui. | |