| = . | Ecaterina Bargan [14.Feb.10 14:45] |
| cred ca e un stil care ti se potriveste cel mai bine in acest moment. mi-a placut la nivel de tehnica si idee, o combinatie reusita intre libertatea exprimarii si spiritul metaforic care te caracterizeaza. | |
| = "simt cum mă înghesui într-un rucsac" | Alexandru Gheție [14.Feb.10 17:18] |
| da, aici ai reușit sa mângâi cuvintele, le-ai dat sensibilitate și fortă in același timp: "de fapt la meteo zăpezile fardate strident/și-au dat întâlnire cu soarele"; glumele se sinucid; "peste geamuri s-a tras întunericul/de la balcon dorințele dau să sară și ele/membrana conștiinței mi le aruncă în silă"; "pe turla bisericii strălucesc/canini de vampir"... stările sunt sesizabile, putin incifrate in panza versurilor. Sunt niste constructii care deranjează putin - robinetul ăla al prieteniei sau datul la lopeti... parca fac parte din alt registru. Ma rog, iti spun ce cred, ce simt. numai bine, alex | |
| = Katy&Alex | Ottilia Ardeleanu [14.Feb.10 20:59] |
| Katy, mulțumesc pentru trecere și cuvintele frumoase. Cred eu că stilul ce mi s-ar potrivi cel mai bine și mereu ar fi acela cu inspirație maximă. Alex, mulțumesc pentru comentariul riguros. Dintr-un unghi de vedere, da, cred că acele construcții pot părea un pic mai altfel decît s-ar dori în context. Vă mulțumesc din nou, Ottilia Ardeleanu | |
| = am citit a șasea strofă cu un zâmbet ușor | Ștefania Pușcalãu [15.Feb.10 00:17] |
| Spre final poemul e mai concentrat, am citit a șasea strofă cu un zâmbet ușor (parcă am trăit-o și eu), imaginile cu “geamurile peste care s-a tras întunericul”, “turla bisericii – canini de vampir” și “speranțele înspăimântate” sunt într-atât de reușite de parcă ne-ai fi arătat niște fotografii. Mi te imaginam povestind. Frumos! | |
| = Ștefania Pușcalău | Ottilia Ardeleanu [15.Feb.10 18:30] |
| Chiar ca o poveste am spus și mă bucur pentru că acest lucru a fost simțit. Mulțumesc mult. Ottilia Ardeleanu | |