| = "până la urmă viața ne omoară pe toți" | Alexandru Gheție [05.Feb.10 02:11] |
| am citit si "world in my eyes" ca să-mi fac o idee mai clară... Ceea ce simt eu creându-se aici este o separare noi (tată/fiică) și lumea, situată undeva dinclo de dramă, undeva dincolo de "vicii" (pentru ei și dansul - un viciu, ei se tăvălesc pe jos de râs, ei nu înțeleg). Poezia ia forma unui urlet, a unei chemări, nevoi de afecțiune, dragoste ("e un înger care moare de râs și nu mă mai recunoaște/îmi spune să-i mângâi corpul/ am în ochi lacrimi de fericire tata mă iubește/când nu mai știe cine sunt el mă iubește"), dar curge prin versurile astea și un soi de împăcare, liniște, iertare. Alcoolul are aici și proprietatea de a purifica, de a se curăța de lume, de neînțelegere, de rușine. E un poem delicat acesta, cu lacrimi și vise frânte, cu sentințe ("nu există sinucideri"), un poem bine conturat, cu imagini sigure și care nu lasă în final nicio speranță - viața omorându-ne pe toți... Mi-a plăcut! numai bine, alex | |
| = blessed is the mind too small for doubt | Ligia Pârvulescu [05.Feb.10 03:00] |
| Alex, da, cele doua texte au legatura, in asa fel incat pot forma unul singur, oarecum, sau unul este o continuare a celuilalt. Ai simtit peste toate linistea si impacarea, asta era important pentru mine sa se vada. In ceea ce priveste "sentintele", nu sunt sentinte propriu-zis, chiar daca sunt formulate asa; initial erau sub forma de intrebari de fapt, pentru ca, dupa cum spuneam, blessed is the mind too small for doubt - & I'm not that blessed :) Imi pare bine ca ti-a placut, multumesc. | |
| = . | emilian valeriu pal [05.Feb.10 08:23] |
| Nu e cazul sa schimbi din nou, dar am revenit la metehnele mele si mi-a placut mai mult cititnd poemul de la coada la cap. Partea cu "tata n-ai ce regreta" mi se pare in plus. Si fotografia, cel putin din punctul meu de vedere nu se potriveste in context, ma indeparteaza de vocea poemului. | |
| = right | Ligia Pârvulescu [05.Feb.10 16:52] |
| Nu mai schimb ordinea, dar ai dreptate. Ce ai citat tu scot, inclusiv poza, acum, privit mai de la distanta, imi dau seama mai bine. Multumesc. | |
| = cu scuze pt revenire | emilian valeriu pal [05.Feb.10 18:14] |
| Exista citiva autori pe site pe care ii urmaresc constant si las semne acolo unde cred eu ca poemul e scris cu toate tendoanele. E o simpla parere de cititor, nu ma dau critic, dar nici nu fac comentarii de complezenta. Unde mi se pare mie ca scirtie o spun. Ce as reprosa, in general, scriiturii tale, e ca obisnuiesti sa o asociezi cu un fel de morbiditate care, de multe ori, se bate cap in cap( ma refer mai ales la imagini). Nu stiu ce ai de gind cu aceste texte, dar eu imi spun; cu cit iti propui mai putin, cu atit iti iese mai mult. Personal, recitind, daca ai fi mutat inceputul la sfirsit ar fi fost de mai mare efect. Oricum, sper sa nu iei in nume de rau revenirea mea. | |
| = avem aici | serban georgescu? [05.Feb.10 19:11] |
| un exercițiu de igienă mentală de admirat | |
| = raspunsuri | Ligia Pârvulescu [05.Feb.10 21:30] |
| Emilian, cum sa iau in nume de rau, departe de mine un asemenea gand in ceea ce te priveste. Comentariile tale sunt la obiect si n-au nuante personale, sunt comentarii ideale as putea spune. Si-ti dau dreptate, cu morbiditatea nu stiu ce sa spun, apoi, trec printr-o perioada ciudata pentru mine si textele nu stiu daca tintesc spre undeva - pe langa varianta mentionata de tine, e posibil si sa nu-ti propui putin si sa iasa si mai putin :))). Multumesc inca o data, chiar apreciez. Serban, e greu sa admiri ceva. Nu ma pronunt. Multumesc de semn. | |
| = despre Drog | serban georgescu? [07.Feb.10 10:10] |
| "... - Drogul e periculos, dar conferă într-adevăr putere. Sub efectul Drogului, Dreptvorbitoarea poate să viziteze multe locuri din memoria ei - din memoria trupului ei. Noi, Dreptvorbitoarele, cunoaștem multe din căile trecutului... dar numai căi feminine. (În glasul bătrânei se strecură o undă de mâhnire). Există însă un loc în care nici o Dreptvorbitoare nu poate să ajungă. Locul acela ne respinge, ne îngrozește. Dar se spune că va veni ziua în care un bărbat își va descoperi, în binecuvântarea Drogului... ochiul interior. El va vedea ceea ce n-a văzut încă nici una dintre noi: ambele trecuturi - cel masculin și cel feminin. - Pe bărbatul acesta îl numiți Kwisatz Haderach (Calea cea Scurtă)? - Da. Kwisatz Haderach: cel care poate fi în mai multe locuri deodată. Mulți bărbați au încercat Drogul... foarte mulți. Dar nici unul nu a reușit. - Au încercat și au dat greș? Cu toții? - O, nu, murmură bătrâna, clătinând din cap. Au încercat și au murit..." | |
| = DUNE | Ligia Pârvulescu [09.Feb.10 06:06] |
| Serban, am fost surprinsa sa gasesc ce ai citat tu aici. E un moment special si multumesc ca mi-ai adus aminte de Dune si de pasajul de fatza, in mod deosebit. | |